Cu 18 ani în urmă, în 21 martie 2008, se muta la cele veșnice dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume.
S-a născut în 25 aprilie 1920, la Fălticeni, județul Suceava, în familia lui Constantin Ogrezeanu, casier la sucursala locală a Băncii Naționale, și a soției lui, Maria.
„Eram un copil studios, cu îndemânări manuale care, atunci, nu bănuiam că vor fi atât de folositoare chirurgului. În clasa I-a primară, de pildă, învățătoarea n-a vrut să creadă că desenul fusese făcut de mine. Era un bătrân țăran, cu căciulă și toiag. L-am desenat pe loc pe tăbliță, cu un creion de cenușă. Am avut mare ușurință, dacă nu chiar talent, și pentru pian“, avea să povestească mai târziu Sofia Ionescu Ogrezeanu într-un interviu pentru revista „Flacăra“.
S-a format într-o perioadă de pionierat și a marilor nume fondatoare ale medicinei și cercetării românești. În primul an de facultate l-a avut preparator pe George Emil Palade, viitorul laureat al Premiului Nobel în medicină.
Iar mentori în specializarea sa i-au fost prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești, și prof. dr. Constantin Arseni, cei care azi dau numele celei mai mari clinici de neurochirurgie din România.
Prima operație pe creier din istorie făcută de o femeie
Prima operație pe creier din istorie făcută de o femeie a avut loc în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la Spitalul nr. 9 din București, actualul Spital Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”.
Bucureștiul fusese bombardat, iar la spital ajunsese în comă un băiețel care risca să-și piardă viața. Pentru că prof. dr. Dimitrie Bagdasar era rănit la mână, operația necesară a fost realizată de stagiara Sofia Ogrezeanu, sub îndrumarea lui. Copilul a fost salvat.
„Deși am avut emoții în timpul primei operații, parcă am simțit că sunt învăluită de un nor de liniște”, a mărturisit mai târziu dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu.
„Mă concentram numai asupra a ceea ce aveam de făcut, pentru că, dacă m-aș fi gândit că pe masă era un pui de om a cărui viață e în mâinile mele, cred că aș fi tremurat. Și nu aveam voie să greșesc! Niciun milimetru. Operația mi-a decis viața pentru 47 de ani înainte, atât cât am stat în neurochirurgie.”
În 1945, Sofia Ogrezeanu a obținut titlul de doctor în medicină și s-a căsătorit cu dr. Ionel Ionescu.
Neurochirurg în vreme de război
A fost greu să opereze încontinuu în timpul războiului. „Cei care fac această meserie știu bine despre ce vorbesc eu acum! Programul de lucru era dur. În fiecare zi începeam la 5 dimineața. 12-15 ore munceam, stăteam aplecați asupra bolnavilor”, a rememorat neurochirurgul într-un interviu.
„Eu lucram chiar în secția unde veneau răniții de pe front. În prima lună de meserie am slăbit zece kilograme. Operam întruna. Operam, operam. Și când dormeam operam, dar în vis. Tot timpul mă gândeam la pacienții mei. Când aveam câte un soldat român pe masă, o vedeam pe mama lui care îl așteaptă, plângând. Mă gândeam la familia lui…”
Prima femeie neurochirurg din istorie a mai dezvăluit și motivația ei de a-și depăși limitele și a se sacrifica permanent, punându-și priceperea în slujba celorlalți: „Nu suportam să văd mame și copii plângând. Acesta era secretul meu, care m-a ajutat mereu să mă ridic de jos și să operez, chiar dacă eram obosită, chiar dacă nu mâncam de 24 de ore.“
În 1954 a devenit medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu“ din București, iar în 1957 a devenit medic primar neurochirurg.
„În timpul pionieratului, când eram o mână de neurochirurgi, 3-4 în toată România, atunci, dimineața îl ajutam pe profesorul Arseni la patru operații, iar după-amiaza operam 4-5 afecțiuni de coloană“, a relatat dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu într-un interviu din 1987.
Mamă printre picături
„Între operații, aveam câteva minute libere și mergeam să-mi văd copilul, în vârstă de 4-5 luni, pe care îl lăsam într-un salon, să se mai uite infirmierele la el. Nu de puține ori îl găseam căzut din pat, pe ciment, se juca singur. Copiii mi i-a crescut apoi soacra, nu am avut concedii, că vara erau mai frecvente accidentele și trebuia să facem gărzi mai dese”, relata medicul într-un interviu.
„Copiii mei nu au avut mamă“, a recunoscut ea cu altă ocazie.
„Medicul nu rupe cu activitatea lui când pleacă din spital, ca un funcționar care-și uită ghișeul până a doua zi. Îmi continui rezolvarea cazurilor grele acasă. De câte ori stau cu ochii închiși, copiii mei spun: «Mama iar operează!». Sunt diagnostice mai grele pe care le pun numai noaptea, după ce m-am frământat mult, am cântărit toate variantele, iar dimineața sosesc cu… bomba”, povestea ea tot în interviul din 1987.
O carieră strălucită
A lucrat timp de 47 de ani la Spitalul 9, operând împreună cu soțul ei, dr. Ionel Ionescu, și cu prof. dr. Constantin Arseni. Prin mâinile ei au trecut pacienți ca soțul Mariei Tănase, soția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, artiști, prinți, poeți și reprezentanți ai elitelor din România și din afara țării.
Timp de 25 de ani, a fost șefa Departamentului de Tumori Cerebrale, iar alți 22 a condus Departamentul de Patologie a Coloanei Vertebrale.
A învățat numeroși studenți diverse tehnici, uneori fiind nevoită chiar să găsească soluții creative, nemaiîntâlnite, pentru a rezolva cazuri dificile. Între orele 2 și 4 dimineața, a găsit timp să scrie și 120 de articole și prezentări științifice.
În 1970 a fost chemată să o consulte pe soția șeicului din Abu Dhabi, care era suspectă de tumoră intracraniană. Religia ei nu permitea examinarea de către un medic bărbat.
Când profesia a purtat-o în Franța, medicii din Lyon nu puteau crede că românca din fața lor era neurochirurg.
„Atunci le-am arătat inelarele, pentru că sunt ambidextră. Aveam bătături mai groase ca ale lor. Bătătura de pe inelar se face de la pensă – o pensă specială cu care îndepărtăm porțiunea de calotă craniană când spargem osul. Abia atunci m-au crezut”, a rememorat dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu.
„Și profesorul Bagdasar se îndoia de forța mea. Altfel, recunoștea că am degete de pianistă, cu octava de la do la mi.“
A operat până aproape de vârsta de 70 de ani. În 1990, s-a retras la pensie în urma problemelor cu ochii.
Recunoașterea internațională
În 2005, la al XIII-lea Congres Mondial al Federației Mondiale a Societăților de Neurochirurgie (WFNS) din Maroc, Sofiei Ionescu Ogrezeanu i-a fost recunoscut oficial statutul de prima femeie neurochirurg din lume. Titlul, certificat și în literatura de specialitate, a fost recunoscut în 2006 și de Organizația Mondială a Sănătății, care a declarat-o, alături de alți 65 de medici, drept medic-erou care și-a dedicat viața profesiei.
Dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu a trecut la cele veșnice la vârsta de 88 ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din București.
Surse: Academia Română; Adevărul; Matricea Românească; Identitatea
Sursa foto: Matricea Românească (deschidere articol)
