Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, explică în Pastorala de Crăciun contextul istoric al Nașterii Domnului și referințele veterotestamentare aferente acestui episod din istoria mântuirii. Ierarhul se referă la Fuga în Egipt și Uciderea celor 14.000 de prunci.
„Faptul că Iisus a evitat pericolele nu înseamnă că S-a declarat înfrânt, ci S-a smerit pe Sine și Și-a acceptat umilința pentru ceasul pe care Tatăl I-l rânduise, în care Trupul urma să I se frângă, iar Sângele să I se verse pentru iertarea păcatelor omenirii”, afirmă Înaltpreasfinția Sa.
Fuga în Egipt
Cu referire la versetul: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă (Matei 2, 13), părintele arhiepiscop subliniază două aspecte: în primul rând, „îngerul nu o numește pe Fecioara Maria femeia lui Iosif, ci mama lui Iisus, Iosif fiind doar protectorul ei”; și, în al doilea rând, „îngerul nu-i spune să plece, ci să fugă, ceea ce arată că pericolul era iminent”.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa explică motivele practice, dar și duhovnicești ale alegerii Egiptului ca loc de refugiu pentru Pruncul Sfânt.
În nordul Egiptului „existau multe așezări evreiești, unde călătorii sau pribegii de origine evreiască puteau găsi loc de găzduire”.
În plus, „Egiptul, asemenea Babilonului, era o țară rău famată, copleșită de multitudinea nelegiuirilor. Și, pentru că magii au dus mesajul Nașterii lui Hristos în Babilon, în Egipt s-a dus El Însuși, voind astfel să le îndrepte pe amândouă”.
„Era Egiptul robiei lui Israel, asupra căruia Dumnezeu a trimis mai multe calamități pentru a elibera poporul Său”, amintește Arhiepiscopul Calinic al Sucevei și Rădăuților.
Uciderea pruncilor
„Jertfa copiilor este un fel de mărturie pentru Nașterea Celui Care avea să mântuiască lumea. Ceea ce a făcut faraon copiilor evreilor în Egipt a făcut Irod copiilor din Betleem”, subliniază Înaltpreasfinția Sa.
„Numărul de 14.000 de prunci ales de Părinții Bisericii este o trimitere la suma tuturor crimelor comise de Irod, despre care Iosif Flavius spune că săvârșea zilnic cel puțin o crimă.”
„Numărul, cu valoare simbolică, vrea să arate că Irod, în cruzimea lui, ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor care ar fi existat la acea vreme”, afirmă părintele arhiepiscop.
„Betleemul a devenit o cetate care nu accepta nicio consolare pentru pruncii uciși (Matei 2, 19), cei dintâi martiri ai lui Hristos, asemenea Rahelei, soția lui Iacov, pentru fiii lui Israel duși în robie. Diferența constă însă în faptul că fiii lui Israel deportați în Babilon au avut șansa întoarcerii”, subliniază ierarhul, „pe când pruncii uciși în Betleem nu se vor mai întoarce niciodată”.
Veșnicia S-a născut la sat
După întoarcerea din exil, Dreptul Iosif și Maica Domnului se stabilesc, împreună cu Pruncul Sfânt, la Nazaret, unde Maica Domnului primise și Buna Vestire.
„Nazaretul era un orășel disprețuit de iudei, întrucât avea o populație formată din diferite naționalități și credințe. De aici și întrebarea lui Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? (Ioan 1, 46)”, precizează Înaltpreasfinția Sa.
„De ce nu? În orice cătun se pot naște genii. Ca Om, Fiul lui Dumnezeu, îi spune Sfântul Apostol Pavel lui Timotei (1 Timotei 3, 16), S-a născut, S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri în două cătune: în Betleemul Iudeei, respectiv în Nazaretul Galileei! Mai mult nici că se putea!”
„De aici și constatarea lui Lucian Blaga: Veșnicia s-a născut la sat. Da, într-adevăr, de la sat pornește omenia, hărnicia și frumosul!” subliniază Arhiepiscopul Sucevei și Răduților.
În încheiere, Înaltpreasfințisa Sa le mulțumește tuturor celor care au sprijinit și continuă să sprijine proiectele din Arhiepiscopie, precum și pictarea Catedralei Naționale.
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților / Irina Ursachi (arhivă)
