Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a numit duminică Sfânta Cruce „semnul biruinței, nădejdea mântuirii și un pom umbros sub care adeseori noi, călători istoviți”, căutăm ajutor și dorim să rămânem.

Crucea este cinstită prin asumarea ei, a spus Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor: „Mântuitorul face poftire celor care doresc să vină după El. Nu obligă pe nimeni, nu forțează, nu sparge ușa niciunei case, nici măcar ușa sufletului”.

„Cei care, în decursul istoriei acestor 2000 de ani, au purtat Crucea pe umeri, au făcut-o de bunăvoie, iar faptele lor, ale celor care s-au identificat cu slujirea Crucii, au fost pe măsură.”

Această alegere a Crucii este o libertate bine înțeleasă, spre deosebire de falsa libertate. Dacă „faptele celor care, iubindu-L pe Mântuitorul, L-au urmat până la capăt, au arătat adevărul lucrurilor”, astăzi „trăim într-o lume care se conduce după propriile păreri”, a spus Preasfinția Sa, cu referire la numeroase ideologii moderne.

Dar „singura cale de a ajunge la Hristos este a luării Crucii, a asumării Crucii, aceea unei dorințe sincere de a fi împreună cu Mântuitorul Hristos”.

Greutatea și bucuria asumării Crucii

„Crucea înseamnă mai întâi lupta aceasta cu patimile, cu încercările, cu amărăciunea vieții, cu pierderea celor pe care îi prețuim, cu rămânerea noastră în singurătate, cu nedreptățile care ni se cuvin de cele mai multe ori sau pe care le întâlnim chiar și atunci când nu le merităm. Toate acestea înseamnă Cruce”, a explicat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

„Toate acestea înseamnă, iubiți credincioși, purtarea Crucii până la capăt. Este însă, dincolo de purtarea acestei cruci, și o luptă interioară”, a mai precizat Preasfinția Sa.

„După această luptă vine o bucurie deosebită. Ne vorbesc Părinții despre bucuria unei rugăciuni, despre bucuria unei privegheri, despre bucuria întâlnirii noastre cu Mântuitorul Hristos. Toate acestea vin însă după purtarea Crucii, după asumarea ei.”

„Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului este cea mai înaltă lecție de iubire din întreaga istorie a lumii. Spun Părinții Bisericii foarte frumos și voi cita doar câteva din aceste cuvinte, că pe Cruce s-a întâlnit cea mai înaltă iubire cu cea mai josnică faptă a umanității: iubirea lui Dumnezeu cu nerecunoștința oamenilor”, a continuat părintele episcop vicar.

O perioadă a răstignirii patimilor

Postul Mare, care precede Sfintele Paști, este „o perioadă a răstignirii, a răstignirii neputințelor noastre, a gândurilor, a doririlor care nu sunt bune, a unor porniri din inimă, acolo unde se nasc și gânduri pătimașe și fapte pe măsură – o perioadă a răstignirii noastre, dacă înțelegem acest termen și dacă dorim să ne răstignim eu-ul propriu, dacă dorim să ne schimbăm, dacă dorim să-L urmăm pe Mântuitorul, măcar în parte”.

„Iar, în acest timp al răstignirii, să ne răstignim măcar puțin, măcar în parte, să ne răstignim și noi gândurile, inima, mintea și, dacă am putea, și trupul”, a mai spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

„Cerem ajutorul ei, lucrarea ei în viața noastră, ajutor pentru a ne schimba, pentru a ne răstigni, întrucât după răstignire vine bucuria Învierii”, a încheiat Preasfinția Sa.

Episcopul Vicar Timotei Prahoveanul a slujit duminică la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.

Foto credit: Facebook / Mănăstirea Radu Vodă

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews