Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București a găzduit joi un eveniment cultural și religios care a marcat tricentenarul bisericii de lemn aduse de la Dragomirești, județul Maramureș, de echipa sociologului Dimitrie Gusti. Biserica a fost inaugurată în satul de baștină în 1722 și s-a slujit în ea până în 1909. În 1936 a fost mutată la Muzeul Național al Satului.
La eveniment au participat Părintele Mihai Chira, Protopopul de Vișeu, Protosinghelul Sofronie Perța, Starețul Mănăstirii Dragomirești din județul Maramureș, primarul localității Dragomirești, Vasile Țiplea, și membri ai comunității locale de unde a fost adusă bisericuța. Locuitorii Dragomireștiului au venit îmbrăcați în straie tradiționale și au susținut și un scurt moment artistic.
Dintre reprezentanții instituției gazdă, Muzeul Satului, au participat managerul Paula Popoiu și Vasile Costoiu, directorul Direcției științifice și de patrimoniu a Muzeului Satului.
Clericii prezenți la eveniment au oficiat o slujbă de mulțumire și un parastas în memoria ctitorilor, a preoților slujitori ai bisericii de lemn și a salvatorilor de la muzeu, care i-au redat monumentului o nouă viață.
„Ne aflăm într-un colț de Maramureș în mijlocul Bucureștiului. Se cuvine să aducem un cuvânt de mulțumire conducerii muzeului, care a inclus în Zilele Muzeului Satului și acest jubileu”, a declarat Părintele Protopop Mihai Chira.
„În Protopopiatul Vișeu există 10 monumente istorice ca și aceasta. Cel mai vechi pare a fi biserica de la Săliștea de Sus, de la 1650, și cel mai nou, de la 1724, cel de la Săliște – Buleni, de care am pomenit. În toate 10 am făcut câte o slujbă, mai puțin în această biserică, care are un regim liturgic special și se află în București. Astăzi se împlinește un gând și un vis de a sluji în toate bisericile de lemn, pomenind pe cei care le-au ctitorit, pe cei care le-au îngrijit”, a continuat Protopopul de Vișeu.
„Mă încarcă și emoțiile rugăciunilor care s-au rostit în această biserică. Are un duh al ei și, dacă veți sta în interior, nu admirând obiectele care sunt acolo, ci ascultând glasul rugăciunii inimii și al bârnelor, care încă respiră rugăciunile rostite în decursul a aproape trei sute de ani, veți simți o emoție.”
„Ne aflăm astăzi într-o zi de mare bucurie, la cel de al treilea centenar al Bisericii de la Dragomirești, dar bucuria pe care ne-o oferă astăzi cu atât de multă generozitate Muzeul Satului are ca și fundament foarte multă suferință, pentru că această biserică și-a înălțat crucea spre ceruri în vremuri foarte tulburi”, a declarat primarul comunei Dragomirești.
El a evocat construcția bisericii din Dragomirești între 1718 și 1722, după ce fosta biserică a satului arsese la invazia tătarilor de la începutul secolului.
„Ne bucurăm să vedem că trăiește o nouă tinerețe și ne bucurăm că aducerea acestui monument de la Dragomirești prin grija dlui Dimitrie Gusti a făcut posibil ca, doar după trei ani, Majestatea Sa, Regele Mihai, în calitate de Mare Voievod de Alba Iulia, să vină la Dragomirești pe locul fostei biserici și, împreună cu colegii săi din cadrul Clasei Palatine, în cadrul proiectului educațional Lecția Sinteză, a venit la Dragomirești, la Ieud, și la Cuhea și a studiat la fața locului istoria și geografia Maramureșului”, a mai amintit primarul din Dragomirești.
Biserica de lemn din Dragomireşti, înaltă de peste 35 de metri, nu mai era folosită din 1909 și era în stare avansată de degradare când echipa lui Dimitrie Gusti a propus relocarea ei la Muzeul Satului din Capitală.
În anumite ocazii, în această biserică se slujește Sfânta Liturghie, cu respectarea normelor de prevenire a incendiilor și de conservare muzeografică. În curtea bisericii de lemn din Dragomirești se găsește și locul de veci al sociologului Gheorghe Focșa, care a realizat numeroase cercetări în beneficiul Muzeului Național al Satului. Muzeul mai are în patrimoniu și alte trei biserici de lemn.
Evenimentul dedicat tricentenarului Bisericii din Dragomirești a făcut parte din Zilele Muzeului Satului și a fost precedat de lansarea mai multor volume dedicate unor personalități ale etnografiei.
Printre acestea, s-a aflat cartea „In honorem Georgeta Stoica”, un album care omagiază activitatea academicienei ce a condus Muzeul Satului aproape trei decenii, lansată în prezența Acad. Georgeta Stoica, în vârstă de 90 de ani.
„Patrimoniul etnologic reprezintă România profundă și ne reprezintă pe noi toți”, a subliniat Paula Popoiu, directoarea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.
Muzeul Național al Satului serbează anul acestea 86 de ani de activitate.
Vezi și:
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
