Calendar Ortodox, 20 iunie

Sfântul Sfințit Mucenic Metodie, episcopul Patarelor

Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, încredinţându-se din tinereţe lui Dumnezeu, s-a arătat vas curat şi locaş al Sfântului Duh. De aceea, prin alegerea dumnezeiască, s-a învrednicit de cinstea arhierească şi a luat păstoria oilor cuvântătoare din cetatea Patara, care este în părţile Liciei.

Acolo păştea turma sa bine şi cu iubire de Dumnezeu, luminând cu cuvinte line plinirea Bisericii. în acea vreme, se sculase eresul lui Origen, care înşela pe mulţi. Acel eres văzându-l arhiereul lui Hristos că se întăreşte, s-a ridicat împotriva lui ca un păstor ales, şi cu cuvintele sale 1-a ars pe acela, ca şi cu nişte foc dumnezeiesc, pierzând tot întunericul şi ceaţa cea ereticească cu preaînţeleptele sale învăţături şi cu darul cel dumnezeiesc.

Cuvintele lui, cele de Dumnezeu insuflate, au strălucit în toată lumea ca nişte fulgere şi vestirea lui ca un glas de trâmbiţă de gând a ieşit în tot pământul. De aceea, nesuferind vrăjmaşul cel nevăzut îndrăzneala şi ostenelile lui cele mari pentru Biserica lui Hristos şi pentru dreapta credinţă, a înarmat asupra lui pe vrăjmaşii cei văzuţi, pe slugile sale, adică pe elinii care se închinau idolilor, îndemnându-i ca prin chinuri să ucidă pe slujitorul lui Dumnezeu.

Deci, prinzând păgânii pe Metodie, arhiereul lui Hristos, i-au tăiat capul cu sabia şi sfântul s-a mutat la viaţa cea mai bună. Astfel, cel ce mai înainte slujea Mielului lui Dumnezeu, după aceea, el însuşi, ca un mieluşel junghiat, s-a adus jertfă vie lui Dumnezeu.

Pentru aceea, s-a împodobit şi cu îndoite cununi, fiind apărător viteaz al dreptei credinţe. El s-a luptat împotriva eresurilor şi înaintea elinilor a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, până la vărsarea sângelui şi la sfârşitul său cel mucenicesc. Şi a pătimit pentru Hristos în împărăţia lui Avrilian.

Tropar – Glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Ierarh Calist, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Calist I, Patriarhul Constantinopolului, s-a nevoit la început în Muntele Athos sub îndrumarea duhovnicească a Sfântului Grigore Sinaitul (prăznuit în 8 august), a cărui viaţă a şi scris-o. În 1350 a fost ales Patriarh al Constantinopolului, rămânând în funcţie sub împăraţii Ioan Cantacuzino (1341-1355) şi Ioan Paleologul (1341-1376).

În 1354 s-a retras în liniştea mănăstirii pe care a ridicat-o în cinstea Sfântului Mamas, la Tenedos, iar mai târziu a fost pus din nou în scaunul de patriarh între anii 1355-1363.

Sfântul Patriarh Calist s-a stins din viaţă în anul 1363 în Serbia, unde se afla ca ambasador al Împăratului Ioan Paleologul.

Sfântul Calist este cunoscut şi ca scriitor duhovnicesc, lucrările sale apărând în Filocalia (volumul 8), împreună cu cele ale bunului său prieten Ignatie din Xanthopoulos.

Sfântul Nicolae Cabasila

Sfântul Nicolae Cabasila s-a născut în jurul anului 1322, din familia Chamaethos, a adoptat însă, mai târziu, numele mamei sale, Cabasila. A primit învățătura spirituală de la Dorotei Vlates, unul din parinții spirituali renumiți din Tesalonic și ucenic al Sfântului Grigore Palama.

A frecventat cercurile laicilor care practicau „Rugaciunea lui Iisus”, sub îndrumarea Sfântului Isidor Buheiras, viitorul Patriarh (1347-1350).

După primirea educației literare și filosofice de la unchiul său, Nil Cabasila, teolog renumit pentru tratatele sale împotriva latinilor, a mers să își continue studiile la Școala de Filozofie de la Constantinopol.

Intors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol destul de important in viata politica si sociala a orașului, dupa cum o dovedesc scrierile lui din acea vreme. Probabil ca a detinut chiar unele demnitati, asupra carora n-avem nici o informatie precisa.

Alături de unchiul său a fost un susținător convins al învățăturii ortodoxe în controversa isihasmului.

In scrierea „Cunoașterea lui Dumnezeu”, Paul Evdochimov relatează la subsolul paginii că Nicolae Cabasila moare călugarit la mănăstirea Osios Lucas din Tesalonic. Despre data morții sale nu se face nici o precizare.

Spre deosebire de Sfântul Grigore Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, deși format ca umanist, a fost isihast prin vocație. El a demonstrat că îndumnezeirea și unirea cu Hristos sunt scopurile ultime ale vieții spirituale pentru fiecare creștin, nu doar pentru călugării retrași de lume și de obligațiile acesteia.