În data 27 februarie 1948 trecea la cele veșnice al doilea patriarh al României, Nicodim Munteanu. A fost înmormântat în Catedrala patriarhală alături de predecesorul său, Patriarhul Miron Cristea.
Ca Întâistătător al Bisericii noastre a fost intronizat în anul 1939, păstorind credincioșii într-o epocă de mari tulburări politice și sociale.
Patriarhul Nicodim s-a născut la 6 decembrie 1864, în Pipirig, jud. Neamţ, dintr-o familie de ţărani credincioşi, la botez primind numele Nicolae.
A urmat şcoala primară în satul natal, Seminarul „Veniamin” din laşi, apoi Academia duhovnicească din Kiev.
De tânăr, a intrat ca frate de mănăstire la schitul Pocrov. În anul 1894 a fost tuns în monahism la mănăstirea Neamţ cu numele Nicodim, apoi a fost hirotonit ierodiacon la Iaşi şi, în 1896, ieromonah.
Datorită pregătirii sale deosebite a împlinit diferite slujiri:
- 1895 predicator la Catedrala mitropolitană din laşi,
- 1898 -1902 arhimandrit şi vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei,
- 1902 – 1909 vicar administrativ al Eparhiei Dunării de Jos,
- 1908 – 1909 director al Seminarului „Sfântul Andrei” din Galaţi.
- În anul 1909 a fost ales Arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul Băcăuanul.
În perioada 1912 – 1923 a fost episcop eparhiot la Huşi, retrăgându-se din scaunul chiriarhal în data de 31 decembrie 1923.
În perioada 1924-1935 a fost stareţ al mănăstirii Neamţ.
În 1935 a fost ales Mitropolit al Moldovei.
În timpul arhipăstoriirii sale a ridicat la Neamţ un palat mitropolitan, dar şi actuala clădire a Seminarului Teologic de lângă mănăstire. Totodată, a refăcut tipografia de la mănăstirea Neamţ, unde au fost tipărite numeroase cărţi bisericeşti.
În data de 30 iunie 1939 a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
