Studii gimnaziale la Beiuș și Oradea, teologice la Arad (1869-1872). Profesor de Istorie bisericească și Drept canonic la Institutul din Arad (1875-1893), călugărit în Mănăstirea Hodoș-Bodrog și hirotonit preot-ieromonah (1879). Militant pentru drepturile românilor transilvăneni, fapt pentru care a fost înlăturat de la catedră din dispoziția Guvernului din Budapesta; în 1892 a făcut parte din delegația care a dus Memorandumul la Viena, iar în 1895 a fost principalul organizator al Congresului naționalităților (români, sârbi, slovaci) de la Budapesta; ulterior a acceptat unele compromisuri cu autoritățile de stat; președinte-vicar al Consistoriului ortodox din Oradea (1900-1916), Arhimandrit (1906); în 1902 ales Episcop al Aradului, dar n-a fost recunoscut de Guvernul de la Budapesta; apoi Mitropolit al Ardealului (ales 6 august 1916, hirotonit și înscăunat la 29 octombrie 1916). Membru titular al Academiei Române (17 mai 1909).
A trecut la Domnul pe 1/14 octombrie 1918 în Budapesta.
