14 mai 1887 – S-a născut în Floru, județul Olt, preotul și pedagogul Simion Popescu-Liliacoveanu. Studii la Seminarul „Central” (1900-1908). Facultatea de Teologie din București (1908-1912) și de specializare la Universitatea Națională capodistriană din Atena (1918-1921), unde obține licența în Teologie (1920) și în Litere-Filosofie (1919), doctor în Teologie (1923); preot la Biserica „Sfântul Nicolae-Sârbi” (din februarie 1913), secretar al Facultății de Teologie (1 aprilie 1913-1 martie 1924), profesor de Religie la Liceul „Marica Brâncoveanu” (1926-1928), la Școala Normală „Gh. și M. Filipescu” (1927-1929) și la Liceul „Gheorghe Șincai” (1928-1940) din București; membru al Consistoriului mitropolitan din Capitală (1938-1944).
Lucrări: Origen (1923, teză de doctorat în ms.); Originea ierarhiei bisericești. Studiu arheologicoexegetic (1920); Canonul Muratori (1921) Evangheliile apocrife (1922); Legăturile Bisericii noastre cu Patriarhia de Constantinopol (1932); Studiul calendaristic pe șapte planete (1935), Sfântul Apostol Petru n-a fost episcop în Roma (1940). A trecut la Domnul în luna decembrie 1944 în București.
