1 mai 1994 – A trecut la cele veșnice în Galați, Arhiepiscopul Antim Nica (din botez Alexandru). Studii la Seminarul Teologic, apoi la Facultatea de Teologie din Chișinău (1927-1931) care i-a conferit doctoratul; în paralel urmează cursurile Seminarului Pedagogic Universitar și ale Facultății de Litere și Filosofie din Iași (1932); studii de specializare la Paris și Strasbourg (1932-1934), în Anglia și Liban (1934-1935). Călugărit la Mănăstirea Curchi în 1935, sub numele Antim, hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah și curând hirotesit arhimandrit (1940). Misionar eparhial la Chișinău, exarh al mănăstirilor din Eparhia Hotinului-Bălți, asistent la Facultatea de Teologie din Chișinău, transferat în 1941 la București; locțiitor, apoi șef al „Misiunii religioase” din Transnistria, cu sediul la Odessa (1941-1943). În ianuarie 1944, ales episcop al Ismailului, dar în același an teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) a intrat în componența fostei Uniuni Sovietice. În această situație, Sfântul Sinod l-a numit director al Internatului Teologic din București, apoi locțiitor de episcop la Galați (1947-1950), episcop vicar patriarhal cu titlul „Târgovișteanul” (1950-1973), episcop al Dunării de Jos – Galați (1973), ridicat la demnitatea de arhiepiscop (1975), păstorind până la moarte. Lucrări: La notion de vérité religieuse d’aprés M. Loisy (Chișinău, 1936); Misionarismul creștin între mahomedani în Orientul Apropiat (1939, teză de doctorat); Monahismul în Basarabia, 1812-1918 (1940), Aspecte misionare în Basarabia (1942); numeroase articole în revista „Misionarul” din Chișinău și în alte periodice bisericești. Ca arhiepiscop la Galați a inițiat apariția unor volume cu profil istoric.
1 mai 1994 – A trecut la cele veșnice în Galați, Arhiepiscopul Antim Nica (din botez Alexandru)
