Duminică, 19 octombrie 2014, Preasfinţitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioşilor parohiei Cehei, din Protopopiatul Şimleu Silvaniei. După primirea Ierarhului în faţa locaşului de cult de către soborul de preoţi în frunte cu protopopul locului, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, a urmat hirotesia întru citeţ şi ipodiacon a tânărului teolog Sergiu Roman. În cadrul Sfinte Liturghii oficiate în continuare, la momentul rânduit, ipodiaconul Sergiu Roman a fost hirotonit de către Preasfinţitul Părinte Petroniu întru diacon. Tot acum, părintele diacon Vlad Stânan a fost hirotonit preot pe seama bisericii cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul din Parohia Horoatu Crasnei, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, după cum ne-a precizat Arhid. Adrian Onica, Secretar Eparhial.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Petroniu a arătat că în minunea învierii fiului văduvei din Nain, vedem puterea iubirii. În primul rând iubirea a biruit inexistenţa sau neantul, fiindcă Sfânta Treime exista la început fără lume. Din iubirea perfectă între persoanele Sfintei Treimi, sfatul cel de taină al lui Dumnezeu a hotărât să creeze şi lumea, Dumnezeu aducând, prin iubire, din neexistenţă în existenţă toate cele create.
Apoi omul s-a îndepărtat de Dumnezeu căzând în păcat şi de asemenea, iubirea a biruit păcatul în sensul că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se întrupează pentru noi şi a noastră mântuire, apoi, El însuşi suferă moarte. De vreme ce Hristos n-a făcut nici un păcat, El suferind moartea cu care nu era dator să moară s-a lăsat singur între cei morţi slobod şi atunci a putut birui pe diavolul, iadul şi moartea, fiindcă era fără de păcat.
În evanghelia de astăzi vedem o înviere săvârşită de către Mântuitorul. Există o diferenţă foarte mare între învierea lui Iisus Hristos din morţi şi această înviere. Toţi oamenii înviaţi de către Mântuitorul au fost readuşi la viaţă, la aceeaşi viaţă din care trecuseră, fiind supuşi în continuare suferinţei, bolilor şi chiar morţii în final. Învierea lui Hristos înseamnă însă transfigurare a fiinţei umane, o depăşire a statutului de acum. Trupul înviat al Mântuitorului era înduhovnicit şi îndumnezeit, pentru că El şi-a îndumnzeit mai întâi sufletul, apoi trupul, cu care după 40 de zile s-a înălţat la cer.
Învierea lui Hristos este garanţia învierii noastre a mai subliniat Preasfinţia Sa. Ea este darul făcut de Iisus Hristos întregii omeniri. Toţi oamenii, fie buni, fie răi, vor învia, dar fiecare va ajunge unde i-au dus faptele făcute în viaţă. De aceea depinde de Dumnezeu să fim aduşi în existenţă, să ne mântuiască din punct de vedere obiectiv şi să ne învieze, însă depinde de noi unde vom fi în veşnicie în funcţie de faptele noastre. În continuare, Preasfinţia Sa a subliniat, în acest context, importanţa săvârşirii faptelor bune de către fiecare dintre noi.
Aparţinând din punct de vedere administrativ de oraşul Şimleu Silvaniei, satul Cehei a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1259, sub numele de terra Chechy.
În satul Cehei se păstrează încă biserica de lemn cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ce datează din anul 1765 şi potrivit tradiţiei a ceasta a fost adusă din satul Câmpia, judeţul Sălaj.
Biserica actuală, de zid, a fost ridicată între anii 1842-1848 având aceiaşi ocrotitori spirituali ca şi biserica veche de lemn, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Ultima vizită a Preasfinţitului Părinte Petroniu în Parohia Cehei a avut loc în urmă cu cinci ani, când la 11 octombrie 2009 a resfinţit locaşul de cult în urma lucrărilor efectuate după venirea ca păstor al acestei comunităţi a Preacucernicului Părinte Adrian Vancea, în anul 2002.
