Ziua Unirii Principatelor Române la Catedrala Patriarhală

Cu ocazia împlinirii a 153 de ani de la Unirea Principatelor Române (1859), act care a avut loc pe Dealul Patriarhiei, într-o clădire a Bisericii situată lângă Catedrala mitropolitană de atunci (în prezent Catedrala Patriarhală), astăzi, 24 ianuarie 2012, după Sfânta Liturghie, la orele 11:00 a fost oficiată o slujbă de Te Deum ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru împlinirea acestui act măreț din istoria poporului român la înfăptuirea căruia Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție semnificativă.

Slujba a fost oficiată de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

La final, relatând episodul Unirii Principatelor Române de la 1859, Preafericirea Sa a evidențiat faptul că ședința istorică prin care a fost ales domn al Țării Românești colonelul Alexandru Ioan Cuza a avut loc pe Dealul Mitropoliei, într-o clădire din apropierea Catedralei Patriarhale: „Această clădire servea drept Cameră a Deputaților și deci Mitropolitul Țării Românești a prezidat ședința istorică din Dealul Mitropoliei când în unanimitate a fost ales ca Domnitor și al Țării Românești, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care mai înainte, pe data de 5 ianuarie a fost ales domnitor al Moldovei. În acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinței și culturii, loc al binecuvântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfășurat în urmă cu 153 de ani ceasurile Unirii, binecuvântate și susținute de rugăciunea Bisericii, momente pe care noi astăzi le rememorăm, cu respect și recunoștință”.

Patriarhul României a evocat momentul de la 1859: „Adunarea electivă a Moldovei din 5/17 ianuarie 1859 de la Iași, prezidată de mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, l-a ales,așa cum am spus, Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. Alegerea lui Cuza la Iași a fost primită de moldoveni cu bucurie de nedescris. N-am văzut niciodată, nota un martor ocular, un entuziasm ca în ziua aceea. Ore în șir au durat strigătele entuziaste ale poporului. Patru zile orașul a fost iluminat. Patru zile în șir procesiunile au venit, la lumina a 400 sau 500 de torțe, să felicite pe Domn. În dimineața zilei de 24 ianuarie 1859, după participarea tuturor deputaților la slujba de Te-Deum oficiată în Catedrala mitropolitană (actuala Catedrală patriarhală), Adunarea electivă a fost deschisă la orele 11:00 sub președinția Mitropolitului Nifon al Țării Românești. Mitropolitul Nifon propune votarea sub jurământ, el însuși pronunțând jurământul cu lacrimi în ochi, în fața icoanei Preasfintei Treimi, rugându-se înaintea tuturor, cu aceste cuvinte: Doamne, Dumnezeul părinților noștri, aruncă-Ți privirea Ta asupra inimilor noastre și nu slăbi curajul fiilor Tăi! Unește-i pe toți într-o cugetare și într-o simțire și fă ca inimile tuturor să aibă aceeași bătaie pentru țara lor. Prințul Cuza este unsul Tău între noi și pentru dânsul jurăm toți că-l vom susține. După o oră și jumătate de deliberare secretă, Președintele Adunării, Mitropolitul Nifon, redeschide ședința publică pentru formarea comisiilor deputaților. La orele 16:00 după amiază se redeschide ședința, iar Președintele Adunării, Mitropolitul Nifon, declară Adunarea electivă constituită și o invită la alegerea biroului definitiv. După ce biroul a fost constituit și toate formalitățile terminate se propune săvârșirea jurământului prescris în asemenea caz de Regulamentul Organic. Mitropolitul Nifon a rostit cu glas tare textul jurământului, apoi toți deputații au săvârșit jurământul cu mâna pe Sfânta Evanghelie și sărutând Sfânta Cruce. În urma votului, după citirea biletelor, Mitropolitul Nifon proclamă numele Domnitorului Țării Românești ales în unanimitate și anume Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Moldovei. La auzul acestei vești, poporul adunat pe Dealul Mitropoliei a fost cuprins de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestită tuturor de dangătul clopotelor Mitropoliei și al celorlalte biserici, tot Bucureștiul era în picioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei, până la Băneasa… – nota un cronicar al vremii. Imediat după încheierea ședinței, conform hotărârii Adunării, Mitropolitul Nifon comunică prin depeșă telegrafică Domnitorului Alexandru Ioan Cuza rezultatul alegerilor din Țara Românească și îl invită să ia cârma Țării. De asemenea, se constituie o delegație condusă de Episcopul Clement al Argeșului, care a mers la Iași pentru a vesti prin viu grai Domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza că este ales și Domnitor al Țării Românești. Duminică, 8 februarie 1859, Mitropolitul Nifon al Țării Românești îl întâmpină pe noul Domnitor Alexandru Ioan Cuza în Catedrala mitropolitană din București, adică în această Catedrală, iar după închinare în fața Sfântului Altar, Domnitorul, împreună cu Mitropolitul și tot clerul, a intrat în sala de ședințe, unde, în prezența deputaților și a poporului, Domnitorul a pronunțat, cu mâna pe Sfânta Evanghelie, în fața icoanei Preasfintei Treimi următorul jurământ: Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor! După depunerea jurământului, Mitropolitul Nifon, în calitatea sa de Președinte al Adunării deputaților, ține un discurs în care spune: … Măria Ta, ca cel chemat de poporul român și trimis de Providență, întinde-i acestuia, adică poporului, dreapta Ta, ridică-l din căderea sa și îl condu pe câmpurile cele pline de flori nevestejite; căci numai acolo poate el să-și redobândească cununa gloriei și a virtuții cu care se încununară odată nemuritorii noștri strămoși; iar Măria Ta să trăiești ani mulți ca să lași mai multe pagini de fapte în istoria dulcei noastre Patrii!. Bucuria poporului față de alegerea noului Domnitor s-a manifestat puternic și acum, fiind întâmpinat la București aproape de întreaga populație a Capitalei în aclamații și urale, încât Mihail Kogălniceanu spunea că nici suveranii marilor state nu s-au bucurat de astfel de primiri„.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menționat și binefacerile aduse Bisericii Ortodoxe Române prin înfăptuirea Unirii Principatelor: „Realizarea Unirii Principatelor Române a fost benefică și pe plan spiritual, atrăgând după sine organizarea unitară a structurilor bisericești din toate provinciile românești, sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. În același timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza către Patriarhia Ecumenică, în anul 1865, pentru obținerea recunoașterii autocefaliei s-au creat și premisele ridicării Bisericii Ortodoxe Române, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, în anul 1925. Deci, Alexandru Ioan Cuza s-a implicat direct pentru recunoașterea autocefaliei Bisericii noastre. Nu s-a realizat în timpul său, ci abia în anul 1885, după ce în 1881, România, ca stat modern, a devenit Regat”.

De asemenea, Preafericirea Sa a oferit celor prezenți în Catedrala Patriarhală o carte poștală tipărită la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, reprezentând tabloul din Palatul Patriarhiei în care este reprodusă Unirea Principatelor (1859) – copie, după tabloul din Paris, executată de C. Ioan Vasilescu, la Mitropolie, București, 1908.

Comentarii Facebook


Știri recente