Zilele aliturgice, zile de ajunare – interviu cu părintele lect. dr. Marian Mihai

În Biserica Ortodoxă, Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, adică slujba Jertfei Legii celei Noi, reprezintă cea mai importantă slujbă din cult. Precum Jertfa de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos a fost centrul activității Sale de răscumpărare a întregului neam omenesc, tot așa Sfânta Liturghie, care actualizează acea Jertfă, este temelia și miezul întregului cult ortodox. În cursul anului bisericesc sunt câteva zile aliturgice, adică zile în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie nici chiar în mănăstiri sau catedrale. Despre acestea și despre importanța lor ne vorbește în interviul ce urmează părintele lect. dr. Marian Mihai.

Părinte profesor, când se săvârșește Sfânta Liturghie?

Toate slujbele săvârșite în Biserica noastră constituie o introducere în slujba Sfintei Liturghii sau sunt într-o legătură directă sau indirectă cu dumnezeiasca Liturghie.

Din tradiție vedem că Părinții Bisericii învățau ca Liturghia să fie săvârșită în fiecare zi a anului bisericesc. În felul acesta s-a manifestat și comunitatea din Ierusalim în perioada de pruncie a Bisericii când Liturghia se săvârșea zilnic (vezi Faptele Apostolilor 11, 46).

În timp, Liturghia s-a limitat, mai ales în comunitățile din diasporă, la o singură zi – duminica, mai apoi sâmbăta și duminica sau miercurea, vinerea, sâmbăta și duminica.

Astăzi, în mănăstiri, în catedrale chiriarhale, se oficiază Sfânta Liturghie în fiecare zi a anului bisericesc, așa cum recomandă Sfântul Simeon al Tesalonicului, care vorbește despre obligația preotului de a liturghisi zilnic.

Ce sunt zilele aliturgice?

Vedem din calendarul nostru creștin, din cărțile de slujbă și din rânduiala Bisericii noastre – tradiția Bisericii – că sunt în cursul anului bisericesc câteva zile aliturgice, adică zile în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie nici chiar în mănăstiri sau catedrale.

Sunt zile în care tipicul și cărțile de slujbă prevăd ajunare, adică post până seara.

Explicați-ne care sunt aceste zile și care este specificul lor!

Vinerea Patimilor este o zi de întristare și de post, pentru că în această zi a fost răstignit și îngropat Domnul nostru Iisus Hristos. În popor, vinerea aceasta mai este numită și „Vinerea seacă”. În această zi nu se săvârșește liturghie din două motive, pentru că Sfânta Liturghie este o taină pascală, o zi de bucurie, o zi în care credincioșii sunt chemați la prăznuire și din acest motiv săvârșirea ei este nepotrivită cu zilele de plâns și de post. În această zi a fost răstignit, a murit și a fost îngropat „Domnul și stăpânul nostru”, de aceea nu ne putem bucura, nu putem să prăznuim cu veselie.Cine este cel care râde, petrece, se bucură atunci când cineva drag este condus către mormânt? În al doilea rând, amintirea pătimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecută în această zi și pe care credincioșii Bisericii noastre o trăiesc plenar, cu zbucium și cu tânguire, atât în viața personală, „în chilia sufletului”, cât și în rânduiala Bisericii, s-a socotit atât de completă, încât nu s-a mai socotit folositor și logic să se redubleze prin săvârșirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeași temă. Tradiția Bisericii o rezumă Sfântul Simeon al Tesalonicului care ne spune: „Iar în Sfânta și Marea Vineri nu facem Liturghie deplină, căci Domnul, predând joi Tainele întru pomenirea Patimii Sale, în ziua de vineri a răbdat de bunăvoie patima și prin cruce a slujit Tatălui din voia Lui, așa cum se spune, dându-Se pe Sine, și nu fiind predat, celor care vroiau să-L omoare. De aceea, fiind făcută jertfa atunci prin Sfânta Sa gură nu mai este nevoie ca noi să o facem din nou întru pomenirea Patimii Sale, când El a făcut aceasta. De aceea nu am primit din tradiție să facem jertfa deplină atunci”.

Zile aliturgice sunt și luni și marți din prima săptămână a Postului Paștilor – aceste zile sunt zile de post cu ajunare deplină. Sfinții Părinți au rânduit ca această primă săptămână a postului să fie păzită cu cea mai mare rigoare posibilă. Mulți monahi și mulți creștini îmbunătățiți rămân fără să mănânce nimic până vineri. Creștinii rânduiesc ca această primă săptămână a postului lor să fie păzită cu tărie și o socotesc drept cea mai curată printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, această săptămână era numită „Săptămâna curată” pentru a arăta că felul în care trebuie să fie păzită trebuie să fie model pentru toate celelalte săptămâni ale Postului Mare.

În ciuda diversității de stări a creștinilor, cu toții trebuie atunci „să se facă monahi”, consacrându-se postului și rugăciunii.

După patriarhul Cosma Aticul, aceasta a fost instituită în toată rigoarea pentru a-i obliga pe mireni să păzească cel puțin timp de o săptămână regulile pe care monahii și clericii trebuie să le respecte tot timpul Postului Mare.

Râvna și rigoarea la care suntem chemați în timpul acestei săptămâni, și mai ales în primele zile, corespund cu învățăturile Sfinților Părinți date începătorilor în viața duhovnicească. Discret trebuie să alergăm către Hristos, moderat trebuie să culegem virtuțile necesare mântuirii noastre și cu stăruință patimile trupești și sufletești să le biruim din tinerețile noastre. „Adu-i lui Hristos în tinerețea ta ostenelile tale, ca să primești la bătrânețe bogăția nepătimirii. Căci ceea ce am adunat la tinerețe hrănește și întărește pe cei ce au slăbit la bătrânețe”, citim în opera Sfântului Ioan Scărarul, „Scara”.

„Miercurea și vinerea din Săptămâna brânzei, pridvor spre Postul Mare”

Există zile aliturgice și în afara Postului Mare?

Da. Nici în miercurea și vinerea din Săptămâna brânzei nu se oficiază Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, pentru că în aceste zile, premergătoare și pregătitoare pentru Postul Mare, se cântă „Aliluia” în loc de „Dumnezeu este Domnul”, se fac metanii și se ajunează. Caracteristica cea mai importantă a sujbelor din aceste zile de miercuri și vineri, zile în care nu se săvârșește liturghie, este și rolul Utreniei care este cel din Postul Mare însoțit de tropare fixe, metanii și rugăciunea frumoasă a Sfântului Efrem Sirul.

„Doamne și Stăpânul vieții mele…”: aceasta se rostește pentru prima dată la sfârșitul Utreniei din miercurea aceasta, a săptămânii lăsatului sec de brânză, și ea încetează în miercurea din Săptămâna Mare. Miercurea din Săptămâna brânzei nu are stihiri ale Triodului tocmai pentru a pune în evidență faptul că această zi încă nu ține de Postul Mare, ci este doar un pridvor ce ne conduce spre el. Este o zi în care se păstrează rânduiala obișnuită a anului bisericesc, adică ziua liturgică începe de seara spre dimineața, iar nu de dimineață spre seară, cum se desfășoară oficiul în timpul Postului Mare.

Ultimele zile aliturgice din timpul anului sunt zilele de vineri dinaintea Crăciunului și a Bobotezei, când aceste praznice cad duminica sau lunea.

În această zi de vineri se ajunează. Tradiția palestiniană impunea să nu se săvârșească nici Liturghia euharistică, pentru că se află în contradicție cu aceste zile de post și de anticipare a Postului Mare, nici Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, fiindcă nu s-a intrat încă în perioada celor 40 de zile ale Postului Mare.

„Exigența rigorii și a îndrăznelii ascetice nu contrazice blândețea și discernământul”

După o tradiție destul de veche, zilele care astăzi sunt aliturgice erau zile în care se săvârșea Liturghia la Constantinopol până în secolele al XII-lea – al XIII-lea.

Tipicul Sf. Sofia de la Constantinopol din secolul al IX-lea notează că după Evanghelia Vecerniei „diaconul zice ectenia mare și celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite”. Alte elemente care ne lămuresc destul de clar că se săvârșea Liturghia Darurilor sunt consemnate în codicele Timon Stavron 40, Patmos 266, în Tipicul Mănăstirii Everghelidos, Codicele Atena 788 din secolul al XII-lea.

Liturghia Darurilor, din vinerea mare, o subânțeleg și codicele Sinai 150, Atena 662, 713, Vatopedi 861, toate din secolul al XII-lea.

Lucrul acesta l-a observat și-l consemnează și Sfântul Simeon al Tesalonicului, care vorbește despre săvârșirea Liturghiei Darurilor chiar în Vinerea Mare, cu mici diferențe față de cea săvârșită în Postul Mare.

În jurul anului 1200 a ieșit din uz săvârșirea Liturghiei Darurilor din Săptămâna brânzei, din primele zile ale Postului Mare și din Vinerea Mare.

Sfântul Simeon o pune pe seama instaurării tipicului monahal de la Ierusalim, care a avut loc în acea perioadă și a adus schimbări importante în cultul Bisericii.

Din observațiile Sfântului Simeon al Tesalonicului, din toate dovezile pe care le avem, din jurnalul de călătorie al Egeriei (secolul al IV-lea) și până la Tipicul bisericii Învierii din Ierusalim din anul 1122, remarcăm că Liturghia nu se săvârșea la Ierusalim.

Recapitulând cele de mai sus, amintim că, după practica întregii Biserici Ortodoxe, se interzice săvârșirea Sfintei Liturghii în zilele de miercuri și vineri din Săptămâna brânzei pentru că aparțin din punctul de vedere liturgic postului și nici luni și marți în săptămâna întâi din post nu se săvârșește Liturghie. Săptămâna lăsatului sec de brânză stabilește o trecere blândă între două cicluri liturgice – fix și mobil – și încheie perioada de pregătire printr-o lucrare lăuntrică și exterioară în vederea intrării în „arena postului” în care exigența rigorii și a îndrăznelii ascetice nu contrazice blândețea și discernământul. (interviu realizat de diac. Ciprian BRA, „Ziarul Lumina”/12 februarie 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…