Zi festivă în Senatul Regatului României : Primirea patriarhului în Senat

În ziua de 4 noiembrie 1925, Preafericitul părinte Miron a fost primit în calitate de patriarh în ședința Senatului Regatului României. Membrii Legislativului și ai Executivului au întâmpinat prin discursuri de felicitare atât pe patriarhul țării, cât și pe delegații străini sosiți la învestitură.

Ședința a fost declarată deschisă la orele 15:30 și prezidată de domnul Tony Iliescu, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii dr. N. Hasnaș și Gh. Popescu, secretari ai biroului. Celor 155 de senatori prezenți la ședință s-au adăugat membrii guvernului, I. G. Duca, ministrul afacerilor străine, Vintilă Brătianu, ministrul finanțelor, Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor și artelor, și Gh. Cipăianu, subsecretar de stat.

‘Sanctitatea Sa Patriarhul Dr. Miron Cristea, făcându-și apariția în incintă, întreg Senatul ovaționează în picioare și aplaudă îndelung’, nota arhimandritul Tit Simedrea. La tribuna diplomatică a Senatului, alături de patriarhul țării, au luat loc membrii delegației Patriarhiei Ecumenice: ‘I.P.S.S. Mitropolitul Ioachimos al Halchedonului, I.P.S.S. Mitropolitul Fotie al Dercosului, I.P.S.S. Mitropolitul Ghermanos al Sardeonului și Spiru Constantinidis, primul dragoman al Patriarhiei, cu suita lor; precum și delegațiunea Bisericii grecești compusă din: I.P.S.S. Mitropolitul Policarp al Trichiei și arhimandritul Mihail Constantinidis, vicar al arhiepiscopiei din Atena, cu suita lor’. Ambele delegații erau însoțite de marele nomofilax al Bisericii Ortodoxe, dr. Dragomir Demetrescu.

Cuvântul de primire a patriarhului în Senat

Domnul senator Dimitrie Th. Arțăreanu a primit cel dintâi cuvântul: ‘D-lor senatori, profitând de faptul că, datorită legilor țării noastre – Constituțiunea – și a datinelor noastre strămoșești, Înalții Prelați, prea Sfinții Părinți, Mitropoliții și Episcopii, fac parte și au făcut parte de drept întotdeauna din sfatul țării și datorită acestui fapt avem marele noroc să vedem în mijlocul nostru pe acela care a fost ridicat la cea mai înaltă treaptă a Bisericii noastre strămoșești, pe întâiul Patriarh al României întregite, să prezentăm cucernic și cu toată dragostea firească, Înalt Prea Sfântului și Prea fericitului nostru părinte sufletesc și duhovnicesc, felicitările noastre cele mai călduroase și să-i urăm din toată inima ca păstorirea Sa să fie cât de lungă și întocmai ca a marilor săi antemergători, marii Chiriarhi ai neamului românesc, păstorirea sa să fie plină de fapte, care să ne mândrească și să ne fericească pe noi, dreptcredincioșii și cari mari fapte să fie spre slăvirea și înălțarea Bisericii noastre strămoșești, una și nedespărțită pentru totdeauna. (Aplause prelungite). Să trăiască până la adânci bătrânețe și spre lauda și slava Bisericii noastre românești, strămoșești, întâiul Patriarh al României întregite. Să trăiască Prea Sfințitul nostru Părinte sufletesc și duhovnicesc; să trăiască d-rul Miron Cristea! (Întreg Senatul, în picioare, ovaționează îndelung).’

‘Cu ridicarea prestigiului Bisericii, se ridică prestigiul țării întregi’

Părintele protopop greco-catolic Ilie Dăianu, de la Cluj, și-a amintit cu bucurie momentele când, de la aceeași tribună, pleda pentru legea de înființare a Patriarhiei Române: ‘Am exprimat atunci câteva idei, care astăzi, după admirabila sărbătoare de învestitură și înscăunare a primului Patriarh, cu mare satisfacțiune le văd, în parte, realizate și pornite spre a se realiza în total’, adăugând că prin ‘ridicarea prestigiului Bisericii, se ridică prestigiul țării întregi’. Reprezentant al altei confesiuni decât cea ortodoxă, părintele protopop sublinia bucuria tuturor Bisericilor recunoscute în regat pentru întemeierea Patriarhiei Române: ‘Cu satisfacțiune deosebită am văzut toate confesiunile reprezentate prin șefii lor, în cari sâau remarcat și Mitropolitul românilor uniți din Transilvania, Mitropolitul dela Blaj, Arhiepiscopul catolic din București, întrâun cuvânt, toți reprezentanții tuturor confesiunilor creștine. Astfel Patriarhul se înalță, ca un semn al unui viitor, nu numai pentru Biserica românească, ci pentru întreaga Românie’.

‘Nu putea să fie un Rege al României Mari, fără să fie un Patriarh al României-Mari’

Domnul senator Gheorghe Ghibănescu, membru corespondent al Academiei Române din 1905, a amintit colegilor săi că, ‘dacă este vreun teren pe care noi românii avem prilejul să ne ridicăm peste clipa momentului pentru a fi uniți în gând și simțiri, este terenul vieții religioase românești naționale’.

Ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române ‘era o cerință politică și internă, dar mai ales externă’, a motivat domnia sa: ‘O ridicare politică a unui popor reprezintă ochilor lumii din afară o energie națională de așa valoare, că nu se putea ca, înălțându-ne pe un teren, să fi lăsat în umbră pe terenul bisericesc. Nu putea să fie un Rege al României-Mari, fără să fie un Patriarh al României-Mari! Trebuia ca statul, unit din punct de vedere național, să meargă mână în mână cu Statul religios, cu Biserica, și înălțându-se Statul politic să se înalțe și Biserica la rangul de Patriarhie. Este, cum s-ar spune, completarea unei stări politice interne, care își află legalitatea și semnificația deplină în ridicarea morală și religioasă a Bisericii noastre naționale’.

Primirea delegaților străini

Domnia sa s-a adresat, în continuare, reprezentanților delegației Bisericilor Orotodxe surori, invitații patriarhului Miron: ‘Parcă văd, acum 260 de ani, pe reprezentanții Bisericii creștine cari au fost primiți de Vasile Lupu, iar azi, îi avem musafirii Patriarhului României-Mari. (Aplause).’ Întorcându-se spre tribuna diplomatică, a salutat prezența membrilor Bisericii Răsăritului: ‘Sfințiile Voastre nu ați venit să întocmiți o carte nouă, în urma unor lupte religioase; ați venit la un popor cu unitate de credință bisericească, pentru a slăvi unitatea pe terenul bisericesc. Nu ați venit să formulați mărturisirile ortodoxe ale lui Petru Movilă, nu ați venit să înfruntați papismul în luptă cu ortodoxismul, ați venit să vă bucurați de ridicarea în rang a Bisericii naționale române ca Biserica răsăriteană. (Aplause). De aceea, vizita Înalt Prea Sfințiilor Voastre fiind desbrăcată de interese naționale, căci ați venit cu o comunitate de dogmă, de frățietate, vizita Înalt Prea Sfințiilor Voastre este mai interesantă ca toate, căci ea este numai pe terenul religios și moral al Bisericii noastre.'(Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 19 august 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente