Vrednic este cel dintâi patriarh!

Ceremonia din sala tronurilor a continuat cu o procesiune de la Palatul Regal către Dealul Mitropoliei. ‘Isprăvită ceremonia dela Palatul Regal, urma acum partea care cel mai mult scotea la stradă valuri de lume, doritoare de a vedea un alai nemaivăzut. În adevăr, aceasta era partea cea mai originală. Dela Palatul Regal, cortegiul avea a merge la Mitropolie pe jos. Lung și impunător a fost acest cortegiu, adevărat mers triumfal, Biserica ridicându-se la mare înălțime și pășind într-un triumf meritat’.

Alaiul era condus de două plutoane de tineri de la școlile militare, îmbrăcați în uniforme, informează „Ziarul Lumina”. În urma lor, corurile Facultății de Teologie și ale celor două Seminarii din București cântau imnul patriarhal. Martor al evenimentelor, arhim. Iuliu Scriban ne descrie participanții la procesiune, începând cu ‘trăsura d-lui general Nicoleanu, prefectul Poliției Capitalei. După aceasta urma Ieromonahul Teofil Ionescu purtând înainte o cruce mare de argint – Crucea Patriarhală. După aceștia veneau delegații mănăstirilor, având în frunte pe Î.P.C. Sa Arhimandritul Dionisie dela Sinaia, Exarhul mănăstirilor din eparhia Ungrovlahiei și starețul Mănăstirii Sinaia’. Pășeau în urma lor călugări și călugărițe, preoți și diaconi îmbrăcați în veșminte, apoi protoiereii Capitalei urmați de cei ai eparhiei și, ‘în sfârșit, ceiace atrăgea privirile în deosebi: șirul tuturor vlădicilor noștri, strălucind de aurul și nestematele odăjdii cu care erau îmbrăcați. Falnică priveliște, văzând pășirea măreață în impunătoarele veșminte ale treptei arhierești încununată de măreția mitrei împărătești’.

Sărbătoare pe străzile Capitalei

În urma tuturor ierarhilor, ‘pășea măsurat Î.P.S. D.D. Dr. Miron, noul și întâiul Patriarh al României. Era înveșmântat cu mantie, cârjă și camelafcă, fiind încunjurat de solii veniți din celelalte țări ortodoxe, pentru a lua parte la serbarea învestiturii’. Patriarhul era urmat de membrii Guvernului, în frunte cu primul-ministru Ionel I. C. Brătianu, ‘apoi profesorii Facultății de Teologie din București, Miniștrii puterilor străine, Mitropolitul român uniat din Blaj Dr. Vasile, Episcopul român uniat Alexandru dela Lugoj, Protopopul Doctor Ilie Dăianu din Cluj, iar apoi toți înalții dregători care luaseră parte la învestitura din Palatul Regal’. Alaiul se îndrepta către catedrala din Dealul Mitropoliei, pentru a participa la slujba de Te-Deum, urmată de o recepție în clădirea Camerei Deputaților, Palatul Patriarhal de astăzi. Un drum destul de lung, având în vedere că Palatul Regal este astăzi Muzeul Național de Artă al României, situat pe Calea Victoriei, nr. 49-53.

Bucureștiul nu mai cunoscuse o asemenea sărbătoare. Parcurgerea în procesiune a drumului ‘în pas domol dela Palatul Regal până la Mitropolie, sub privirile lacome ale credincioșilor, a fost o adevărată școală de cucernicie pentru publicul nostru, pentrucă atâta desfășurare de podoabe religioase lăsa mare impresiune asupra privitorilor. Sunetul clopotelor dela toate Bisericile din București sporea și el puterea acestor clipe’. Zona Dealului Mitropoliei era împânzită de credincioși ce așteptau sosirea alaiului, încât ‘cine s-ar fi avântat în aceste ceasuri de amiază pe străzile din jurul Mitropoliei, cu greu ar fi putut răzbi pe coastele dealului Catedralei. Rar s-a mai văzut în București atâta îngrămădeală de lume’.

Te-Deum la Catedrala patriarhală

La catedrala de acum patriarhală, arhiereii au săvârșit slujba Te-Deumului, iar PS episcop Grigorie al Aradului a rostit ectenia cu rugăciuni pentru patriarh și delegați. IPS Mitropoliți Pimen Georgescu al Moldovei și Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei l-au înveșmântat pe patriarhul Miron cu epitrahil, omofor, mitră, cruce și engolpion. ‘Înveșmântat astfel, Patriarhul se așază pe tronul patriarhal, acoperit de țesetură albă, înflorită cu fire de argint. Mitropolitul Pimen al Moldovei rostește cuvintele Vrednic este! și îndată tot clerul strigă și cântă de trei ori Vrednic este!’. Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor, a dat citire decretului regal de întărire a Înalt Prea Sfințitului Miron în scaunul de patriarh al României Mari.

Cel dintâi care a cuvântat a fost mitropolitul Pimen, care a amintit că ridicarea scaunului mitropolitului primat al țării la cel de patriarh este un fapt firesc în cursul istoriei noastre naționale, încheind prin a felicita întru mulți ani pe patriarhul Miron: ‘Sunt fericit că în numele Sfântului nostru Sinod, al întregului cler și al celor 14 milioane de români creștini ortodocși, pot să Vă aduc desăvârșitul lor devotament, rugând pe Dumnezeu pentru buna stare sfintei noastre Biserici ortodoxe române și al Înalt Prea Sfinției Voastre, primul ei Patriarh, dorindu-Vă mulți ani și o fericită arhipăstorie patriarhală, pentru slava lui Dumnezeu și mândria neamului nostru românesc’.

Au fost invitați să vorbească ierarhii delegați de bisericile ortodoxe surori la acest eveniment. Pe rând, mitropoliții Ioachim al Calcedonului, în numele Patriarhului Ecumenic din Constantinopol, Dosotei al Sevastiei, din partea patriarhului Ierusalimului, Emilian al Timocului, din partea Bisericii Iugoslaviei, Policarp al Tritiei, delegat al Bisericii Greciei, Antonie al Kievului, Neofit al Vidinului, din partea Bisericii Bulgare și Dionisie din partea Bisericii Ortodoxe Poloneze, au manifestat bucuria întregii ortodoxii pentru ridicarea Bisericii Românești la rang de Patriarhie. Cuvântările, rostite în grecește sau rusește, au fost traduse în românește, ‘cele grecești de d. Prof. Dr. Dragomir Demetrescu, iar din rusește de Mitropoliții Nectarie al Bucovinei și Gurie al Basarabiei’.

Daruri pentru patriarh

Patriarhul Miron a primit din partea mitropolitului Neofit al Vidinului o Evanghelie și o carte a Noului Testament în limba bulgărească, tipărit în 1838 în Muntenia de mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, o icoană a Sfintei Mucenițe Filoteea și o sticluță cu apă de trandafir, drept mulțumire pentru toate ajutoarele pe care Biserica Bulgariei le-a primit în trecut de la sora ei română. Mitropolitul Dionisie al Varșoviei i-a dăruit patriarhului Miron o camilafcă albă de mare preț și, din partea președintelui polon, marele cordon al ordinului ‘Polonia restitute’, drept mulțumire pentru sfaturile date din scaunul de mitropolit primat ministrului polonez din București cu privire la organizarea Bisericii Ortodoxe din Polonia în vederea obținerii autocefaliei.

‘Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt’

A luat apoi cuvântul cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, preafericitul părinte Miron. După ce în 1910 a urcat în scaunul de episcop al Caransebeșului, în 1920 a ocupat scaunul de mitropolit primat al țării, în 1925 era chemat în scaunul de Patriarh: ‘Trebuie să mărturisesc că de astădată – pe lângă tot sprijinul mare dat din toate părțile cu largă iubire fiiască – am urcat scara acestui scaun mai cu greu, fiind mai înalt; l-am urcat mai cu îngrijorare, având temerea că-mi va lipsi pe viitor acea putere de muncă și acel avânt tineresc, cu care în atâtea rânduri am răscolit până în cele mai adânci cute ale sale sufletul a sute de mii de credincioși, electrizând în zile – și grele și bune – mase largi ale poporului și cu care am stârnit atâtea lacrămi de mângâiere, de nădejde, de bucurie și de însuflețire’. Din această nouă și grea misiune pe care o asuma, patriarhul Miron amintea gândul cu care a urcat în scaunul arhieresc: ‘Îmi pun și de aici înainte încrederea în deviza, pe care mi-am ales-o la începutul chemării mele arhierești: Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt’.

Nu pentru întâiași dată urc scara unui scaun episcopesc. Am făcut-o aceasta cu 16 ani în urmă. De atunci și până astăzi, ba începând și cu alți 20 de ani înainte de a deveni episcop, activitatea mea pe terenul bisericesc și pe multe alte terenuri ale vieții noastre obștești, este o carte deschisă înaintea ochilor tuturor.’

Patriarhul Miron – Cuvânt la învestitură – 1 noiembrie 1925

Comentarii Facebook


Știri recente