Viața și Acatistul Sfintei Mucenițe Paraschevi (din Roma)

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viața și Acatistul Sfintei Mucenițe Paraschevi (din Roma), în noua colecție „Acatiste și Vieți de Sfinți”, după cum ne-a precizat Dragoș Vlădescu, Secretar general al Editurilor Patriarhiei Române.

Sfânta Muceniță Paraschevi s-a născut pe vremea împăratului Adrian (117-138) într-un sat care se afla în hotarele Romei celei vechi, din părinți creștini cu numele Agaton și Politia. Aceștia păzeau fără preget poruncile Domnului, dar nu aveau copii. Pentru aceasta se rugau cu stăruință lui Dumnezeu ca să le dăruiască și lor rod pântecelui. Ascultându-le rugămintea, milostivul Dumnezeu le-a dăruit o fiică, născută în ziua a șasea a săptămânii, adică vineri, și au numit-o Paraschevi, fiindcă în limba greacă „vineri” se zice „paraschevi”. Din fragedă pruncie mama sa a învățat-o toate tainele credinței creștine, iar copila se îndeletnicea necontenit cu rugăciunea și cu citirea sfintelor cărți.

După ce părinții ei au răposat, ea a împărțit săracilor toate averile și a mers la o mănăstire, luând chipul monahicesc. Acolo a viețuit în ascultare, rugăciune și nevoință, dobândind mare har de la Dumnezeu, pentru care a primit binecuvântarea de a ieși la propovăduirea numelui lui Hristos, și pe mulți păgâni i-a adus la Sfântul Botez. Dar cuvântul cel cu putere și minunile ei au atras invidia iudeilor.

În acea vreme împărățea la Roma Antonin Piul (138161), la care iudeii s-au dus și au pârât-o, zicând: „O oarecare femeie, cu numele Paraschevi, propovăduiește pe Iisus, fiul Mariei, pe care părinții noștri L-au pironit pe cruce”. Auzind acestea, împăratul a poruncit să o aducă înaintea lui. Văzând priceperea și frumusețea ei, Antonin s-a mirat și i-a zis: „Dacă te vei pleca mie și vei aduce jertfă dumnezeilor noștri, te voi face moștenitoare a multe daruri, iar dacă nu te vei pleca, la multe chinuri te voi da”. Sfânta, vorbind cu glas tare, i-a răspuns: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Hristos, Dumnezeul meu. Iar zeii, care n-au făcut cerul și pământul, să piară”. Împăratul, aprinzându-se de mânie, a poruncit să i se pună pe cap un coif de fier înroșit în foc. Sfânta, însă, a fost păzită cu dumnezeiască rouă și a scăpat nevătămată. Văzând o minune ca aceasta, mulți ostași, care erau de față, au crezut în acel ceas în Domnul. După aceasta, a poruncit împăratul să o arunce într-un cazan cu smoală și untdelemn în clocot. Prin puterea lui Dumnezeu, Sfânta se arăta ca și cum se răcorea, ceea ce la făcut pe împărat să o roage să-i arunce în față smoală și ulei, să vadă dacă sunt sau nu fierbinți. Atunci Sfânta i-a aruncat în față, iar împăratul și-a pierdut îndată vederea. Dar, înfricoșat, a cerut Sfintei să-i redea lumina ochilor. Atunci Mucenița s-a rugat și i-a redat vederea împăratului, care, crezând în Hristos, a eliberat-o.

După aceea, Sfânta a mers într-o cetate al cărui dregător se numea Asclipie și care a întemnițat-o pentru propovăduirea sa. A chinuit-o îndelung, dar Mântuitorul a cercetat-o în temniță și i-a vindecat rănile. A doua zi a fost dusă în templul lui Apolo, dar Sfânta, rugându-se, a făcut să cadă la pământ statuile idolilor. Atunci a fost osândită să fie aruncată într-o groapă adâncă de lângă cetatea lor, în care își avea sălaș un balaur înfricoșător. Sfânta însă a ucis balaurul cu semnul Sfintei Cruci, apoi, aducând la credință pe dregătorul Asclipie și pe mulți din cetate, a mers în alte locuri la propovăduire.

În cele din urmă a ajuns la cetatea Tempi, din Grecia, unde era dregător un anume Tarasie. Acesta, aflând că Sfânta este în cetate, a chemat-o înaintea scaunului său de judecată și a întrebat-o despre credința sa, iar ea a răspuns că este creștină și a mărturisit că Hristos este Dumnezeul adevărat. Atunci dregătorul a poruncit să fie adus un cazan de aramă plin cu untdelemn, smoală și plumb, să se aprindă foc sub el, iar Sfânta să fie aruncată în el. Dar, venind un înger al lui Dumnezeu, a stins focul și a răcorit cazanul, iar Sfânta a rămas nevătămată. Văzând această minune, dregătorul a supus-o la mai multe chinuri, însă Sfânta a rămas neatinsă și nici credința ei cea tare n-au putut să o clintească. Mai pe urmă i-a tăiat capul cu sabia, iar sufletul ei s-a înălțat la veșnicele lăcașuri, în anul 140.

Moaștele ei s-au arătat izvor de multe tămăduiri și minuni pentru toți cei ce vin la ele cu credință, fiind mai ales cunoscute pentru darul de a vindeca bolile ochilor. Unele părți din sfintele ei moaște se află și în țara noastră, la Mănăstirea Antim din București, precum și în alte biserici și mănăstiri. Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe Sfânta Muceniță Paraschevi (din Roma) la data de 26 iulie.

Lucrarea poate fi achiziționată de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), prin comandă pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor și mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Comentarii Facebook


Știri recente

Obștea Mănăstirii Putna a donat sânge

Obștea Mănăstirii Putna a organizat joi Campania „Un strop de sânge salvează o viață”, prin care au fost colectați aproximativ 13 litri de sânge.  Acțiunea a fost organizată în baza parteneriatului existent între Arhiepiscopia Sucevei…