Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, în noua colecție de „Acatiste și Vieți de Sfinți”, se arată într-un comunicat de presă remis din partea Editurii.

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica a fost român de neam, din părțile Ardealului. S-a născut din părinți cucernici și iubitori de Dumnezeu, în anul 1730, într-o familie evlavioasă din Săliștea Sibiului. Încă din fragedă vârstă, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu, dorea să viețuiască după rânduiala călugărească a Părinților din Sfântul Munte Athos. Dar, din pricina prigoanei din Ardeal împotriva Ortodoxiei și a monahismului, la vârsta de 19 ani a trecut în Țara Românească. Bunul Dumnezeu a ascultat glasul inimii lui, căci, aflându-se în București un mitropolit grec, tânărul Gheorghe s-a dus la el și i-a cerut să-i fie ucenic, și învoindu-se mitropolitul, l-a primit; iar după ce mitropolitul și-a isprăvit treburile în București, l-a luat cu sine la Constantinopol. Tânărul Gheorghe a rămas la Constantinopol, în ascultare față de mitropolit, trei ani, după care a plecat în Sfântul Munte cu binecuvântarea lui.

Ajuns în grădina Maicii Domnului, a intrat în obștea Sfintei Mânăstiri Vatoped, unde a fost făcut rasofor, apoi a fost hirotonit diacon. Căutând un părinte duhovnicesc, l-a Întâlnit prin rânduială dumnezeiască, pe Cuviosul Paisie, cu care s-a retras în singurătate, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, citirea și traducerea sfintelor cărți. Nu după multă vreme, la Schitul „Sfântul Ilie” și în jurul Cuviosului Paisie s-a adunat mulțime de frați. În acest schit, Cuviosul Gheorghe a primit chipul îngeresc din mâinile fericitului Paisie și tot aici a fost hirotonit preot. Dar, pe de o parte, înmulțindu-se obștea și schitul devenind neîncăpător, iar, pe de altă parte, fiind împovărat de birul turcesc, starețul Paisie a hotărât să plece din Sfântul Munte. Astfel, împreună cu ucenicii săi, a mers mai întâi la Schitul Vărzărești din Vrancea, apoi în Moldova, unde s-au așezat pe rând la mânăstirile Dragomirna, Secu și Neamț.

Chemarea lui Dumnezeu a aprins iarăși inima Cuviosului Gheorghe și râvnind după viața sihăstrească, a luat binecuvântare de la Cuviosul Paisie să se întoarcă în Sfântul Munte. Ajuns însă în București, s-a oprit la un oarecare călugăr îmbunătățit, pe nume Macarie, zis Dascălul, care era foarte apropiat lui Grigorie al II-lea, mitropolitul Țării Românești (1760-1787). Luându-l pe Cuviosul Gheorghe, Macarie Dascălul l-a înfățișat înaintea mitropolitului, care, ascultându-l și văzând darurile cu care era împodobit, i-a cerut să nu mai plece în Athos, ci să rămână în Țara Românească pentru a întemeia obște de călugări, după cum făcuse și Cuviosul Paisie în Moldova. La început, Cuviosul Gheorghe s-a apărat, zicând că nu este vrednic pentru o lucrare ca aceasta; dar, adormind cu mâhnire în suflet, l-a văzut în vis pe Sfântul Ierarh Nicolae, care i-a spus că trebuie să rămână în Țara Românească, pentru a-i curăți cinstitul său locaș de fiarele sălbatice. Trezindu-se, Cuviosul Gheorghe l-a întrebat îndată pe prietenul său, Macarie, dacă știe vreo mânăstire cu hramul Sfântului Nicolae. Acela i-a spus că în ostrovul Cernicăi este una, dar că e în paragină și plină de fiare sălbatice și de târâtoare.

Pătruns de o bucurie negrăită, Cuviosul Gheorghe a cerut să fie dus în ostrovul Cernicăi. Ajungând aici, a trebuit să-și croiască singur cărare, tăind cu toporașul mărăcinii. Când a intrat în biserică, Cuviosul a văzut în Sfântul Altar un șarpe mare încolăcit lângă Sfânta Masă, căruia i-a zis cu blândețe: „Puiul tatii, până acum ai locuit tu aici, iar acum să mi te duci, că avem să locuim noi”, iar fiara s-a supus îndată și s-a dus.

Mult s-a ostenit Cuviosul aici, curățind cu mâinile sale mărăcinii și punând toate în bună rânduială. Mari au fost și luptele împotriva viclenilor diavoli, care îl atacau neîncetat, până când Dumnezeu i-a trimis ajutor din toate părțile, așa încât obștea a ajuns să numere peste o sută de frați. Totodată, i-au venit în ajutor și boierii din împrejurimi, care au sprijinit mânăstirea cu cele necesare traiului. Când obștea s-a înmulțit, Cuviosul a primit în ascultarea sa și Mânăstirea Căldărușani, unde a dus călugări de la Cernica. Atât de mult sporeau părinții împreună cu starețul lor, încât însuși domnitorul Țării Românești, Nicolae Mavrogheni (1786-1790), aflând de viața lor aleasă, a vizitat sfânta mânăstire și, fiind mișcat de cele auzite și văzute, i-a răsplătit cu multe binefaceri.

Nenumărate au fost nevoințele și ostenelile Cuviosului Gheorghe, pentru care a fost cinstit și iubit atât de călugări, cât și de boieri și de poporul credincios. Cu înțelepciunea și dulceața cuvintelor sale, izvorâte din taina rugăciunii neîncetate, adăpa sufletele cele însetate după Dumnezeu, iar cu harul Duhului Sfânt știa să trezească conștiințele din somnul păcatului și să le aducă la dorirea cea dumnezeiască. Astfel, vestea faptelor sale pustnicești a ajuns departe de mânăstirea sa și a adunat în jurul său mulțime de frați doritori după viețuirea îngerească, printre care se număra și Sfântul Ierarh Calinic, vrednicul său urmaș întru nevoințe și la stăreția acestei Sfinte Mânăstiri.

După ce a viețuit multă vreme cu ucenicii săi, pe care i-a îndrumat la ascultare și la statornicie în viața călugărească, Cuviosul, cunoscându-și dinainte vremea adormirii sale, a chemat la sine pe părinți și pe frați, pe care i-a îndemnat să urmeze întotdeauna calea smereniei, alungând cu rugăciunea orice cârtire și nemulțumire. I-a sfătuit, apoi, să păzească dragostea unii către alții și să nu se lase biruiți de slava deșartă, știind că nimic nu va apropia mai mult pe călugăr de Dumnezeu decât smerenia, ascultarea și sfintele slujbe ale Bisericii.

Astfel viețuind și învățând, Cuviosul Gheorghe de la Cernica s-a mutat la Domnul în anul 1806, în ziua de 3 decembrie, fiind cinstit de toți ca un mare nevoitor și părinte duhovnicesc.

Lucrarea poate fi achiziționată de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), prin comandă pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor și mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Comentarii Facebook


Știri recente

Preoții români din Serbia se formează pro-viață

O delegație formată din membri ai corpului profesoral de la Facultatea de Teologie din Timișoara s-a întâlnit la începutul săptămânii cu mai mulți preoți din Episcopia Daciei Felix, pentru un atelier pro-viață. Colocviul „Construim împreună…