Viața sfântă a mitropolitului Simion Ștefan

Trebuie să recunosc că, deși s-au scos la Arhiepiscopia din Alba Iulia edițiile critice ale celor două lucrări monumentale ce le datorăm Mitropolitului Simion Ștefan – Noul Testament și Psaltirea -, nu mi-a venit mie gândul de a iniția procedura îndătinată de canonizare a vrednicului Vlădică. Ea mi-a fost sugerată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În acest context, simpozionul anual care se desfășoară în ajunul ‘Sfinților Ardeleni’ la Alba Iulia a avut în atenție personalitatea Mitropolitului Simion Ștefan.

Nu știu dacă Mitropolitul Simion Ștefan a citit Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, dar, din felul în care se raportează la textul Scripturilor, se vede că a gândit ca și el. Considera ca și acela că lecturarea Noului Testament pentru slujitorii Bisericii și pentru credincioși este o preocupare duhovnicească de primă importanță. Vlădicul Simion Ștefan îl atenționa pe principele Gheorghe Rákoczi că trebuie ‘să poarte grijă de aceasta, cum să aibă oamenii de supt biruința lui mâncare și băutură sufletească’, aducându-i aminte de cuvintele Mântuitorului de la Matei 4, 4, argumentându-i faptul ‘că omul creștin, din cuvântul lui Dumnezeu neputrezătoriu se naște din nou’.

Și, inspirându-se din râvna pentru Scripturi a înaintașilor, s-a străduit ‘să mărească slava lui Dumnezeu și să vestească cuvântul lui Dumnezeu în țara lui în toate limbile’, chiar dacă acest lucru a fost cu cheltuială și a fost nevoit să trimită ‘cărturari în țări străine, să învețe cu de-adinsul cuvântul lui Dumnezău din scriptură jidovească și grecească’. Chiar dacă aceste laude sunt de circumstanță, ele ne pun la curent cu faptul că traducerea Noului Testament a presupus o preocupare foarte serioasă. De fapt, nu se poate presupune că Mitropolitul Simion Ștefan a cultivat un servilism extrem, dimpotrivă. În predoslovia către ‘Măria sa, craiul Ardealului’, scrie: ‘Că n-au făcut Dumnezău oamenii pentru craiu, ce au ales Dumnezău și au rânduit craii și domnii pentru oameni, ca să-i socotească și să-i păzească’.

Simion Ștefan, din iubire față de Hristos, le pune la îndemână românilor cuvântul Mântuitorului: ‘Iar noao creștinilor, evangheliia ni-e veaste bună care sau prorocii și apostolii, despre descumpărarea neamului omenesc și de întrămarea dereptății și vieției de veac pren Hristos, au vestit lumii. Și iaste a doao parte a învățăturii cerești, carea făgăduiaște ertăciunea păcatelor pocăiților și credincioșilor în Hristos’ .

Om al rugăciunii

În predoslovia cărții sunt exprimate câteva gânduri, poate inspirate din Sfântul Vasile cel Mare: ‘Cartea Psaltirii cuprinde toate lucrurile care-s de folos; lucrurile venitoare le proroceaște, iar viețile sfinților cele trecute le pomeanește; viilor le rânduiaște leage și le tocmește obiceaiu și easte vistiarul a toate învățăturile bune, varecarele-s de lipsa spășeniei omului. Că ranele ceale de demult ale inimilor le vindecă, și celor noao încă le dă leac; beteagii vrăciuiaște-i, pre cei sănătoși ține-i și-i păzește; și scârba o domoleaște, slăbiciunea inimilor noastre o întăreaște; și gândurile noastre le îndreptează, ca să fie pre voia lui Dumnezău’.

Referitor la sfinții noștri înaintași și la viața lor duhovnicească, ne relatează Ioanichie Bălan că Părintele Paisie Olaru făcea următoarea remarcă: ‘…părinții noștri citeau zilnic Psaltirea, ca o rugăciune permanentă. Ba unii o știau pe de rost, și o spuneau în șoaptă la muncă sau mergând pe cale. Puțini dintre credincioșii de azi mai știu doar psalmul 50. Este păcat că noi nu cunoaștem puterea Psaltirii, frumusețea duhovnicească a psalmilor. Cândva, o rosteau în ison sau o cântau imitând pe sfinții îngeri’. Cred că Mitropolitul Simion Ștefan, tâlcuitorul și tipăritorul Psaltirii, se încadra între acești părinți iubitori ai rugăciunii.

Susținătorul unității spiritualității românești printr-o limbă comună

Mitropolitul Simion Ștefan dorea ca prin traducerea Noului Testament să le pună la îndemână românilor ortodocși, de pe toate plaiurile, cuvântul lui Dumnezeu, într-o limbă pe care să o înțeleagă toți. Dorea să creeze o limbă scripturistică unitară, care să-i adune pe români: ‘Aceasta încă vă rugăm să luați aminte că rumânii nu grăiescu în toate țările într-un chip, încă nici într-o țară toți într-un chip… Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sânt buni carii îmblă în toate țările, așia și cuvintele acelea sânt bune carele le înțeleg toți; noi drept aceaia ne-am silit den cât am putut, să izvodim așia cum să înțeleagă toți, iar de nu vor înțelege toți, nu-i de vina noastră, ce-i de vina celuia ce-au răsfirat rumânii printr-alte țări, de și-au mestecat cuvintele cu alte limbi, de nu grăiesc toți într-un chip’ .

Mitropolitul Andrei Șaguna subliniază lucrarea de pionierat a lui Simion Ștefan, în ceea ce privește crearea unei limbi scripturistice pentru Poporul Român: ‘Limba Bibliei pentru un popor numai o dată se poate face; dacă s-au învins piedica cea mare a traducerii credincioase și înțelese și dacă poporul au primit limba aceia așa-zicând în însăși ființa sa; atunci următorii n-au de a mai face alta, ci numai a o reînnoi și îndrepta așa după cum o ar fi reînnoit și îndreptat traducătorul cel dintâiu al limbii de ar fi trăit până în veacurile lor. Lauda cea netrecătoare a unui astfeliu de lucru se cuvine arhiepiscopului și mitropolitului nostru din Bălgrad, Simion Ștefan care la anul 1648 au tradus și tipărit întâia dată în limba noastră Testamentul cel nou. Limba acestei cărți nu e făcută, ci luată chiar din gura poporului și așa traducătorul nu e decât un răsunet nu numai al limbei, ci și al simțirei și peste tot al chipului cugetării poporului. Cu tot dreptul dară se pot numi aceste ediții cea dintâiu Biblie nu a românilor din Ardeal ori din Țara Românească ori de aiurea, ci cea dintâiu Biblie a poporului român întreg, cel dintâiu glas obștesc, cu care se roagă acesta Părintelui din ceriuri’.

Rămâne peste veacuri, Mitropolitul nostru de la Bălgrad, modelul misionarului care luptă pentru cauza unității ortodoxe și românești, folosindu-se de cartea duhovnicească.

Slujitor devotat al Bisericii Ortodoxe și al Neamului

În vremurile grele, când noi, românii transilvăneni, nu aveam nici voievozi, nici nobili din neamul nostru, îi aveam pe mitropoliții de la Bălgrad. Ei ne-au fost și păstori, și îndrumători, și învățători, și mângâietori. Ei nu ne-au părăsit niciodată. Ei s-au născut dintre noi, au crescut și au trăit împreună cu noi, au gustat dimpreună cu noi bucuriile și necazurile. Un asemenea mitropolit a fost Simion Ștefan. A avut nevoie de mult tact și diplomație pentru a eluda cele 15 condiții draconice care, de la instalare, i le impuseseră stăpânii calvini pentru a-i calviniza pe români. Geleji, superintendentul calvin, îl avea de partea lui pe principele Gheorghe Rákoczi și toată puterea seculară. Simion Ștefan îl avea de partea lui pe Bunul Dumnezeu și pe poporul oropsit care mărturisea credința ortodoxă. Din nefericire, consemnări scrise legate de lupta și zbuciumul său sunt puține.

Părintele academician Mircea Păcurariu trage, referitor la viața lui Simion Ștefan, următoarea concluzie: ‘Cei 13 ani de păstorire a Mitropolitului Simion Ștefan (1643-1656) au fost ani de necontenite zbuciumări și lupte pentru apărarea credinței strămoșești în fața multor încercări de înstrăinare. Deși era conducătorul unei Biserici tolerate, încătușat de atâtea condiții, urmărit și umilit în propria sa țară, Mitropolitul Simion Ștefan, cu mijloacele care i-au stat la îndemână, cu dârzenia și abilitatea lui, la care se adaugă credința puternică a păstoriților săi, a știut să treacă peste orice obstacole, lăsând culturii românești acel dar neprețuit care este Noul Testament din 1648’.

Noi credem că Mitropolitul Simion Ștefan, chiar dacă relatările scrise sunt puține, a dus o viață sfântă, mărturisindu-l pe Hristos și conducându-și turma spre mântuire. (Articol apărut sub semnătura Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 22 iulie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente