Veghetori la racla Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou

A mai trecut un an, a mai venit o lună octombrie, numai timpul sărbătorii celei mari a orașului, a cărui inimă pulsează în venerabila Catedrală patriarhală, a rămas neschimbat. Statornic în sfințenie și în rugăciuni, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou adună oamenii și face minuni, după cum mărturisesc părinții slujitori de la altarul Catedralei, străjeri neobosiți la racla cu sfintele moaște ale Ocrotitorului Bucureștilor.

Cu aproape o săptămână înainte de hramul Catedralei patriarhale, buchete de oameni s-au așezat în rând pentru a sta de vorbă, fiecare după priceperea sa, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. La fel ca în cursul anului, și cu prilejul marelui praznic credincioșii sunt întâmpinați de preoții care veghează la căpătâiul raclei cu sfintele moaște. Oamenii sunt îndrumați, ajutați, miruiți și binecuvântați de aceștia, pentru care puterea sfântului este grăitoare prin minunile înfăptuite cu discreție în viața celor neclintiți în credință.

„Cu adevărat moaștele sfinților constituie adevăratele comori”

„Din puțina mea experiență la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie aș putea să afirm că am văzut foarte mulți oameni plini de evlavie, care vin permanent să îi mulțumească pentru ajutorul primit. Nu pot spune că este la fel de mare evlavia întâlnită la București cu cea de la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași. Sfântul Dimitrie a rămas un sfânt smerit. Toți sfinții sunt smeriți, dar el a fost deosebit de smerit în timpul vieții și așa a rămas și acum. El ne oferă un model exemplar de sfințenie, de trăire, de discreție într-o lume în care toți doresc să se afirme”, spune părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale și Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Părintele arhimandrit continuă cu punctarea unor similitudini între viața Sfântului Cuvios Dimitrie și viața Sfintei Parascheva, deși au trăit la o diferență de câteva sute de ani: „Sfânta Parascheva s-a aflat neputrezită după ce a stat un număr de ani pe malul mării, doar la câțiva metri depărtare de Marea Marmara. Sfântul Cuvios Dimitrie a fost descoperit în apa Lomului, mai întâi între ziduri de apă și apoi, în timpul unei furtuni, aruncat sub prundișul apei Lomului, unde strălucea precum nestematele, pentru că așa strălucesc sfinții. Deși era în apă – la unu, doi metri în prundiș -, mai ales noaptea se arăta o lumină strălucitoare, încât locuitorii satului s-au întrebat ce comoară este ascunsă acolo.

Cu adevărat moaștele sfinților constituie adevăratele comori! La fel Sfânta Parascheva, printr-un fapt minunat, a fost descoperită când se dorea îngroparea unui marinar păcătos alături. Atunci s-a arătat de fapt cine era ea, cea care trăise în smerenie.

Astfel de exemple numai sfinții ni le pot da. Când nu am ajuns la înălțimea lor, la această măsură a lucrurilor, înseamnă că nu suntem încă pe calea cea bună – cea care duce în Împărăția lui Dumnezeu.”

Bucuria sărbătorii pe înțelesul tuturor

Părintele protosinghel Iustin Bulimar de la Catedrala patriarhală vorbește despre smerenia și binefacerile sfântului, de a cărui sfințenie se împărtășește zilnic, prin slujirea care i-a fost rânduită: „În decursul atâtor ani, de când sunt aici, am ajuns la concluzia că Sfântul Dimitrie e un sfânt smerit care vine în ajutorul tuturor creștinilor care vin și se roagă lui. Mulți sunt cei care vin și recunosc că Sfântul Dimitrie le-a venit în ajutor, dar nu se face atât de mare vâlvă ca în cazul minunilor petrecute la moaștele altor sfinți. Am trăit minunile cu cei care le-au trăit la rândul lor și de care m-am minunat, căci minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui. Un fapt impresionant pentru mine este acela că în ultimii trei ani mulțime de credincioși din Bulgaria și din ținuturile de peste Dunăre vin și se închină cu foarte mare evlavie la moaștele Sfântului Dimitrie, pe care îl consideră un grabnic ajutător.”

Despre bucuria invocată cu prilejul sărbătorii, neînțeleasă de unii, părintele Iustin Bulimar spune că acest simțământ poate fi perceput doar atunci când omul se ostenește, priveghează, se roagă, se atinge de sfintele moaște și astfel, cu rugăciunile sfântului și din mila lui Dumnezeu, poate avea această trăire duhovnicească. Apoi, după cum arată părintele protosinghel, „nu la întâmplare, credincioși din țară și de peste hotare se alătură acelei cozi interminabile. Ei nu doar așteaptă, ci au un sentiment, o trăire și, în același timp, caută să se perpetueze în viața lor trăirea din anii trecuți, deoarece au simțit cu adevărat mila și ajutorul lui Dumnezeu.”

Împlinirile „căutătorilor de har”

Protosinghelul Corneliu Andrașco slujește de mai bine de patru ani la altarul Catedralei patriarhale. În tot acest timp, a ascultat mărturia multor credincioși care i-au cerut ajutorul Sfântului Dimitrie și în viața cărora s-au petrecut mari minuni: „De pe buzele multor credincioși mi s-a dat să aud exclamarea: „Părinte, Sfântul Dimitrie este viu! El ne ascultă! Este cu noi! Ne ajută!” Aceste minuni sunt mărturisite zilnic prin mulțimea de credincioși care vine să se închine la sfintele sale moaște, dar mai ales în ziua prăznuirii sale – pe 27 octombrie, prilej cu care se dă startul migrației duhovnicești a căutătorilor de har”.

Părintele Corneliu Andrașco mărturisește: „Personal, pe Sfântul Dimitrie îl simt ca pe un părinte al monahilor și ocrotitor al familiei creștine”. Mai spune că a întâlnit la scaunul de spovedanie multe familii care erau în prag de divorț, dar care, prin rugăciunea lor și mijlocirea sfântului, au rămas familii creștine până astăzi. Ajutorul sfântului este mărturisit și de mulțimea de studenți care vin să înalțe rugăciuni înainte de sesiunea de examene. „Cred că Bunul Dumnezeu a rânduit ca Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou să locuiască împreună cu noi în România, în Cetatea Bucureștilor, pentru a ne fi în permanență model de viețuire duhovnicească și pildă de smerenie, deoarece omul doar în stare de smerenie Îl poate cunoaște pe Dumnezeu și poate să atingă sfințenia”, încheie părintele protosinghel Corneliu Andrașco. (Reportaj realizat de Raluca Brodner și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 29 octombrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente