An de an, în această zi, când se sărbătorește Schimbarea la Față a Domnului, credincioși de toate vârstele, veniți din toate zonele țării sau chiar din străinătate, își îndreaptă pașii spre așezarea monahală de pe Muntele Ceahlău, pentru a fi prezenți la sărbătoarea mănăstirii cu hramurile ‘Schimbarea la Față’ și ‘Sfântul Voievod Ștefan cel Mare’. ‘Este un urcuș duhovnicesc, pe un munte pe care eu îl consider sfânt’, spune Lăcrămioara Ciofu, o pelerină venită din Iași. ‘Oamenii vin pentru liniștea și frumusețea zonei, pentru rugăciune sau pentru un sfat, iar faptul că mulți dintre ei aleg să revină ne arată că au simțit ajutorul lui Dumnezeu. Eu nu am cuvinte să Îi mulțumesc pentru toate câte mi-a dat și pentru că am posibilitatea să Îl slujesc aici, în acest loc plin de har, în care atâția sfinți s-au nevoit’, spune și părintele Ciprian de la Mănăstirea ‘Schimbarea la Față’.
Fie că este soare sau ploaie, an de an, credincioșii pornesc pe dificilul traseu spre mănăstirea din vârful Ceahlăului, alături de ierarhi, de stareți și starețe de la mănăstirile nemțene, dar și preoți de la bisericile de pe Valea Bistriței și de la poalele muntelui. ‘Este un urcuș duhovnicesc, pe un munte pe care eu îl consider sfânt. Este greu să descrii în cuvinte senzațiile pe care le trăiești aici, sus… Slujbele, cuvintele de învățătură, oamenii și experiențele pe care le întâlnești sunt extraordinare’, spune Lăcrămioara Ciofu, o pelerină venită din Iași cu câteva zile înainte de hramul mănăstirii. ‘Noi ne-am făcut un obicei ca, an de an, să pornim în acest pelerinaj pe Ceahlău. Îmi plac mult slujbele de aici, din această mănăstire care face practic parte din munte și unde mă simt mai aproape de Dumnezeu. Ca și alți oameni, și eu am trecut, la un moment dat, prin încercări care mi-au marcat viața. Acum trei ani, mi s-a pus un diagnostic foarte grav, iar doctorii mi-au interzis atunci orice medicamentație, spunându-mi să așteptăm și să vedem cum evoluează boala. Primul lucru pe care l-am simțit atunci a fost să mă rog, iar Ceahlăul, un loc unde eu am copilărit în vacanțele în care mergeam cu părinții și unde m-am simțit întotdeauna atât de liberă și de liniștită, a devenit pentru mine un loc de pelerinaj. M-am rugat mult și am scăpat de acea boală, la ultimul control doctorii felicitându-mă și spunându-mi că sunt ‘unul dintre cazurile fericite’. Prezența mea astăzi aici și mica jertfă pe care o aduc sunt pentru mine un mod de a mulțumi pentru ajutorul pe care l-am simțit de la Dumnezeu’, spune și Delia-Mihaela Lificiu.
‘Avem pelerini care vin la noi în tot timpul anului, chiar și iarna, când accesul aici, sus, este deosebit de greu. Oamenii vin pentru liniștea și frumusețea zonei, pentru rugăciune sau pentru un sfat, iar faptul că mulți dintre ei aleg să revină ne arată că au simțit ajutorul lui Dumnezeu. Eu nu am cuvinte să Îi mulțumesc pentru toate câte mi-a dat și pentru că am posibilitatea să Îl slujesc aici, în acest loc plin de har, în care atâția sfinți s-au nevoit’, spune părintele Ciprian de la Mănăstirea ‘Schimbarea la Față’.
Programul liturgic al sărbătorii hramului mănăstirii, început din ajunul Praznicului Schimbării la Față cu slujba Privegherii, va continua astăzi cu Ceasurile și Sfânta Liturghie, oficiată de Înalt Preasfințitul Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi.
Ceahlăul, simbol al poporului și spiritualității românești
Participând la acest pelerinaj, alături de mulțimea de oameni care ostenește pe abruptele cărări spre vârf, poți înțelege de ce Muntele Ceahlău este considerat un simbol al poporului și spiritualității românești, iar sărbătoarea Schimbării la Față este asimilată unui hram al întregului munte.
Se spune că există în lume trei munți considerați sfinți și care poartă același hram, ‘Schimbarea la Față’: Muntele Tabor din Israel, acolo unde Iisus Hristos, în prezența apostolilor Petru, Iacov și Ioan, Și-a arătat dumnezeirea; Muntele Athos din Grecia și Muntele Ceahlău, locuri cu o intensă viață isihastă. De-a lungul secolelor, Ceahlăul a fost înconjurat de jur-împrejur de sihăstrii și mănăstiri de călugări și de maici, de chilii sau de locuri greu accesibile, locuite de sfinți pustnici, mulți dintre ei mutându-se la cele veșnice necunoscuți de oameni. Intensa viață isihastă de pe Ceahlău este reflectată și de faptul că foarte multe dintre locurile acestui munte poartă nume ce amintesc de pustnicii care s-au nevoit în aceste zone: Vârful Toaca, Vârful Panaghia (Preasfânta), ‘Peștera lui Ghedeon’, ‘Peștera lui Gherman’, ‘Peștera lui Nicandru’, ‘Poiana lui Serafim’, ‘Poiana lui Bucur’, ‘Poiana Maicilor’, ‘Poiana Melaniei’, ‘Poiana Serafimei’ etc. Toți acești sfinți bine plăcuți înaintea lui Dumnezeu au fost mângâierea așezărilor din jurul muntelui, slujind atât pe Dumnezeu, cât și pe oameni.
O mănăstire ridicată în memoria sihaștrilor
Mănăstirea ‘Schimbarea la Față’ de pe Muntele Ceahlău a fost ridicată în memoria sihaștrilor, călugări și călugărițe, care s-au nevoit în aceste părți de-a lungul veacurilor. Biserica s-a construit prin contribuția credincioșilor din comuna Ceahlău și din alte localități din împrejurimi, cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, cu osteneala părintelui Mihai Damian, protopop al Protopopiatului Ceahlău, și a viețuitorilor din această mănăstire. Slujba sfințirii locului bisericii cu hramul ‘Schimbarea la Față’ de pe Muntele Ceahlău a fost oficiată la 6 august 1990, iar lucrările la biserică au început în primăvara anului 1992. Materialele de construcții au fost transportate cu greu de credincioși din satele Ceahlău și Bistricioara, de călugări și călugărițe, de studenți, de membri ai ASCOR și de pelerini, iar materialele sau componentele imposibil de cărat pe potecile de munte, din cauza greutății sau volumului, au fost aduse cu elicopterele puse la dispoziție de către Aviația Militară.
După multe osteneli, biruind înălțimile muntelui și vitregiile locului, biserica de pe Muntele Ceahlău era gata pentru sfințire, care a fost oficiată, la 28 august 1993, de către Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, și IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurați de un sobor de preoți și mulțime de bine-credincioși creștini. De atunci, o mână de călugări, trăitori în chiliile săpate în stâncile muntelui din apropierea bisericii, precum sihaștrii de odinioară, se roagă neîncetat pentru mântuirea poporului român, pentru pacea a toată lumea, pentru ca noi toți să fim feriți de boli, de necazuri, de ispite și de rele.
Pelerinajul pe Ceahlău, 400 de ani de tradiție
Despre tradiția urcușului ierarhilor pe Muntele Ceahlău, a sfințirii unor sihăstrii și locuri de rugăciune aflăm că, în urmă cu 399 de ani, mitropolitul de atunci al Moldovei, părintele Chir Teodosie, urca muntele, în vara lui 1612, spre a delimita împrejurimile principalului lăcaș de cult din zona Ceahlăului, Mănăstirea Peon. Mai târziu, în 1641, la 7 august, pe Ceahlău ajunge mitropolitul Varlaam, împreună cu episcopi din Moldova, spre a ‘hotărnici moșia mănăstirii’.
În 1809, urcă în pelerinaj pe Ceahlău și mitropolitul Veniamin Costachi, însoțit de călugări de la Mănăstirea Durău, pentru a sfinți apa izvorului ‘Fântâna rece’, care, de atunci, se numește ‘Fântâna mitropolitului’. Mitropolitul Veniamin Costachi a mai urcat muntele și în 1835, când l-a însoțit pe domnitorul Dimitrie Sturdza la vârfurile Toaca și Panaghia.
În vara anului 1883, mitropolitul Iosif Naniescu, însoțit de o mulțime de călugări, a cercetat peșterile sihaștrilor, a resfințit ‘Fântâna mitropolitului’ și a urcat la vârful Ocolașul Mare. Tradiția a fost continuată de mitropolitul Partenie Clinciu – în anii 1901 și 1904 – și de patriarhul Iustinian – în 1947. Ultimul pelerinaj de dinainte de 1989 a avut loc în 1981, când vlădica Petre Șarpe, sfidând interdicțiile și amenințările regimului de atunci, a luat mai mulți preoți și diaconi, precum și 60 de elevi de la Seminarul Mănăstirii Neamț și i-a dus pe Ceahlău să le arate locurile în care au existat schituri și mănăstiri. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 6 august 2011)
