Unirea Principatelor Române din 1859 sărbătorită la Patriarhie

La 24 ianuarie 2013 aniversăm 154 de ani de la Unirea Principatelor Române (1859), act care a avut loc pe Dealul Mitropoliei (Patriarhiei), într-o clădire a Bisericii situată lângă Catedrala mitropolitană de atunci (în prezent Catedrala Patriarhală). Cu acest prilej, la Catedrala Patriarhală a fost oficiată astăzi după Sfânta Liturghie, o slujbă de pomenire a făuritorilor Unirii. De la orele 11:00 a fost săvârșită o slujbă de Te Deum ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru împlinirea acestui act măreț din istoria poporului român la înfăptuirea căruia Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție semnificativă.

Slujba a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a Preasfințitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, a Președintelui Academiei Române, domnul academician Ionel Haiduc, a membrilor Academiei Române, a membrilor Consiliului Național Bisericesc și a membrilor Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

După Slujba de Te Deum Patriarhul României împreună cu toți cei prezenți în Catedrala Patriarhală au mers la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza aflată pe Dealul Patriarhiei. Aici, au fost depuse coroane de flori din partea Academiei Române de către Președintele Ionel Haiduc și Vicepreședintele instituției Dan Berindei, iar, apoi, din partea Patriarhiei Române de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În continuare s-a intonat Hora Unirii.

Evenimentul a continuat în Aula Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei cu ședința Academiei Române organizată împreună cu Patriarhia Română dedicată Unirii Principatelor Române de la 1859.

În deschiderea ședinței, Patriarhul României a rostit un cuvânt intitulat Unirea Principatelor Române – temelie pentru unitatea Statului român în care a evocat, printre altele, importanța acestei zile pentru Biserica Ortodoxă.

„Pentru Biserica noastră, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie, în anul 1925. Pentru toate binefacerile Unirii Principatelor Române, aducem astăzi mulțumire lui Dumnezeu Cel preaslăvit în Sfânta Treime și pomenim cu recunoștință pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe Mitropolitul Nifon al Țării Românești, pe Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei și pe toți cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe și multe eforturi spirituale și materiale, spre slava Preasfintei Treimi și binele țării noastre”, a spus Preafericirea Sa.

A urmat cuvântul Președintelui Academiei Române, Domnul Academician Ionel Haiduc care a arătat că „Prima unire a tuturor românilor a fost realizată de fapt în domeniul cultural. În 1866 când s-a înființat Academia Română a început sub denumirea de Societate Literară în 1866, apoi sub denumirea de Societate Academică în 1867 și peste câțiva ani sub denumirea de Academia Română, denumire pe care o poartă și astăzi. Între cei 21 de membri fondatori se aflau intelectuali, personalități din toate regiunile locuite de români: din Muntenia, Țara Românească unită cu Moldova, dar și din Transilvania, Basarabia, din sudul Dunării, Bucovina, încât unirea științifică, unirea culturală, unirea intelectuală a românilor a precedat Marea Unire care s-a realizat ceva mai târziu”.

În continuare, Vicepreședintele Academiei Române, Domnul Academician Dan Berindei a evidențiat că Unirea de la 1859 „A fost prima mare biruință și această primă mare biruință a fost baza pentru unitatea din 1918 și totodată a fost baza pentru neatârnarea din 1877, confirmată de Europa în 1878 și la Berlin în Congresul de la Berlin. De asemenea, a fost mai ales baza unui proces de modernizare și de reforme extraordinar. Și dacă ne gândim ceea ce s-a făcut în cursul a șapte ani cât a domnit Cuza este extraordinar în toate domeniile, absolut în toate domeniile: în domeniul politic, în domeniul financiar, în domeniul judiciar, în domeniul Bisericii, în domeniul învățământului. Pur și simplu societatea românească a fost înnoită, dar ziua aceasta a Unirii din 24 ianuarie rămâne pentru noi pentru români, și eu sper că rămânem cu toții români încă multă multă vreme, o zi nemuritoare”.

Următorul Academician care a luat cuvântul a fost Domnul Academician Ioan Bolovan, directorul adjunct al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, prorector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj care a apreciat că „Unirea de la 1859 nu putea să nu aibă reverberații, nu putea să nu aibă un ecou favorabil în rândul românilor din Transilvania. Unirea de la 1859 a realizat o remarcabilă clarificare în spiritul public transilvănean în mișcarea culturală în primul rând oferind românilor din Transilvania un model global de organizare a societății. Difuzarea modelului organizării naționale a provocat cele mai spectaculoase mutații în sfera culturii unde românii au putut să se afirme. Nu întâmplător după două decenii și mai bine Ioan slavici punea frontispiciul Ziarului †˜Tribuna†™ Pentru toți românii soarele răsare la București.

Domnul Academician Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie Drept și Stat al Academiei de Științe din Republica Moldova de la Chișinău a vorbit despre contribuția membrilor basarabeni din Adunarea ad hoc din Moldova la Unirea Principatelor: „În una din luările sale de cuvânt marele Nicolae Iorga spunea că aniversările ca să se justifice trebuie să însemne două lucruri esențiale: un certificat de muncă pentru trecut și un solemn angajament de muncă pentru viitor. O astfel de aniversare care justifică într-o deplină măsură rostul prin ambele aspecte de care vorbea marele Nicolae Iorga a fost și rămâne actul din 24 ianuarie 1859 care a unit Moldova cu Țara Românească sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza și prin care România modernă a putut deveni realitate. Dacă vicisitudinile vremurilor au făcut imposibilă întemeierea în Evul Mediu a unui singur stat românesc tendințele de structurare a unității politice a țărilor române s-au manifestat tot mai pregnant până la a se afirma ca o sarcină practică nemijlocită în epoca modernă concomitent cu mutațiile pe care le-a antrenat și cu procesele pe care le-a declanșat de renovare a societății a unor neîncetate deplasări în structurile sociale a afirmării națiunii și a conștiinței naționale”.

Evenimentul din Aula Magna Teoctist Patriarhul s-a încheiat prin recitarea unui monolog dintr-o piesă de teatru a poetului național Mihai Eminescu a personajului Regele Decebal de către actorul Dorel Vișan. Înainte de a rosti acest fragment marele actor român a spus: „Mulțumesc Preafericirii Voastre de invitația în această minunată sală și în această aleasă adunare pentru a aduce cuvântul celui care a fost supranumit Patriarhul limbii române cu mâhnirea personală pe care o declar public ca artist și ca român că prea mulți sau pe prea mulți îi lăsăm să batjocorească această limbă care este mai frumoasă decât toate celelalte care ni se propovăduiesc”.

La final, Corul psaltic Tronos al Patriarhiei Române a susținut un concert în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente