Un roman pentru universalitate: George Enescu (1881-1955)

Compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog, George Enescu a fost unul dintre cei mai talentati si valorosi muzicieni de la sfarsitul secolului al XIX-lea si din prima jumatate a secolului al XX-lea.

Ce invatam noi din mostenirea cultural-spirituala a operei sale si, mai ales, din modul sau de a intelege vocatia artistului, a muzicianului, a omului de cultura muzicala?

In primul rand, George Enescu a imbinat credinta crestina cu creatia muzicala. Atat bunicul dupa tata al lui George Enescu, cat si bunicul sau dupa mama au fost preoti. Cu alte cuvinte, copilul si tanarul George a crescut intr-un univers spiritual ortodox romansc, acela al localitatii Liveni, langa Dorohoi, unde s-a nascut el in 1881, si acela al Moldovei intregi crestine si muzicale. Muzica din biserica si muzica din folclorul romanesc au format si cultivat veacuri de-a randul sensibilitatea poporului nostru pentru frumusetea si inaltarea spirituala a sufletului omenesc. Acest univers spiritual al copilariei si tineretii va ramane prezent, in forme prelucrate, transfigurate si elevate, in toata opera sa muzicala, care s-a impus ca valoare atat pe plan national, cat si pe plan universal.

In al doilea rand, invatam din pilda lui George Enescu sa unim valorile culturii nationale cu valorile culturii universale. Asemenea unui stejar falnic al Moldovei, care si-a facut coroana larga, pentru ca are radacini adanc infipte in pamant, George Enescu a intrat in coroana muzicii universale fara sa-si piarda identitatea sa nationala. Mai mult, el a pus in stare simfonica valente ale spiritualitatii romanesti in circuitul valorilor universale. George Enescu a fost deodata un inspirat interpret al creatiei romanesti populare pe trepte de elevatie originala, si un talentat interpret al creatiei lui Bach, Mozart, Beethoven, R. Strauss, Brahms, Ceaikovski, Wagner. Creatiile sale, ca Poema romana (1897) si Rapsodiile romane (1901 si 1902), sunt doar cateva marturii ale pasiunii sale de a deschide valorile nationale spre nimb universal.

Mai mult, George Enescu, ca pedagog, a indrumat si format o serie de renumiti instrumentisti, ca de pilda Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Ida Meandel s.a., care, la randul lor, s-au facut cunoscuti pe plan mondial. Premiul de compozitie pe care l-a infiintat George Enescu in 1913 a contribuit mult la promovarea talentelor romanesti pe plan national si international.

In al treilea rand, George Enescu ne invata ca talentul, oricat de mare ar fi el, trebuie cultivat prin munca si perseverenta, prin daruire jertfelnica de sine. Cu alte cuvinte, dupa cum lumina multa daruieste numai lumanarea care arde intens, tot asa valoare universala devine numai talentul cultivat cu pasiune neintrerupta si jertfelnicie permanenta.

Acum, la 50 de ani de la trecerea la viata vesnica a marelui George Enescu, inaltam rugaciuni lui Dumnezeu pentru odihna sufletului sau in lumina celor care au cultivat talantul primit de la Dumnezeu spre a fi de folos multimii oamenilor iubitori de valori spirituale. De asemenea, multumim lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a dat poporului roman in persoana lui George Enescu, rugandu-L sa il mentina pururea in bucuria lui Hristos Cel inviat, Cel care ne-a invatat ca Domnul talantilor zice celor care au inmultit talantii: Sluga buna si credincioasa, intra in bucuria Stapanului tau!

Trebuie sa mai accentuam aici, in acest moment solemn de pomenire a marelui George Enescu, semnificatia deosebita a timpului in care se face pomenirea lui, la 50 de ani de la trecerea sa la viata vesnica: Saptamana Luminata a Sfintelor Pasti. Desigur, nu a fost un calcul, ci o intamplare, dar noi, romanii, prin cuvantul intamplare nu spunem hazard, ci denumim ceea ce se hotaraste in Templu, adica in Templul divin, care este vointa Lui Dumnezeu. Si Dumnezeu a voit ca pomenirea lui Enescu la 50 de ani de la trecerea la viata vesnica sa se faca in bucuria si lumina Invierii. Prin aceasta, Dumnezeu doreste sa ne spuna indirect ca sufletul marelui compozitor este in lumina dreptilor, tocmai pentru ca el a inmultit talantul printr-o daruire de sine jertfelnica, asemenea unei lumanari de Inviere. Daca nu s-ar jertfi, lumanarea care arde in noaptea de Inviere nu ar raspandi lumina in jur. De asemenea, aceasta pomenire a lui George Enescu ne arata ca noi ne inaltam spiritual atunci cand cultivam talentele din poporul nostru si le inscriem prin aceasta cinstire si recunoastere a lor in marea simfonie a laudei aduse lui Dumnezeu de catre cei care si-au inmultit talantii. Este o deosebita bucurie pentru noi sa cinstim in mod deosebit mai ales pe acei romani care au deschis valorile nationale spre universal, iar acest adevar este cu atat mai evident astazi, cand noi dorim sa ne afirmam pe plan mondial cu valorile noastre, intr-o integrare care nu trebuie sa insemneze o dezintegrare a unitatii si spiritualitatii noastre, ci o punere in valoare a ceea ce este autentic, profund uman, crestin si sfintit prin munca si rugaciune, prin daruire si jertfelnicie, dar si prin smerenia de a invata de la altii. George Enescu a fost mandru de calitatea sa de roman si in acelasi timp a fost smerit si a invatat valorile altora. Numai in aceasta liturghie a valorilor noi putem deodata sa preamarim pe Dumnezeu, sa cinstim neamul nostru si umanitatea intreaga.

Am dori acum, la incheiere, ca in mod deosebit sa felicitam Universitatea de Arte George Enescu din Iasi pentru lucrarea sa culturala, spirituala, misionara – pentru ca misiune nu fac numai clericii, ci toti cei care isi cultiva vocatia, talantul pe care Dumnezeu l-a dat. O bucurie mare in suflet are George Enescu acum pentru faptul ca pomenirea lui nu s-a facut intr-o biserica oarecare de parohie, ci s-a facut in capela Universitatii care ii poarta numele, aceasta bijuterie de capela care seamana cu bogatia sufletului lui George Enescu. Noi am hotarat ca aceasta capela sa poarte doua hramuri: al Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de Biruinta, si al Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. George Enescu are ceva din jertfelnicia celor doi martiri, fara sa fi fost persecutat: jertfelnicia, daruirea de sine, este in cazul lui asemenea celui care a iubit cu pasiune pe Hristos si i s-a daruit. Dar mai este ceva in plus: prin pilda sa, el cheama generatiile urmatoare la comuniune, la creatie, la realizarea de valori. Noi consideram ca in acest paraclis in care este pomenit acum George Enescu vor fi pomeniti peste zeci si sute de ani, multi alti creatori de valori, profesori si studenti ai acestei universitati care mai tarziu prin cultivarea talantilor primiti de la Dumnezeu vor spori lumina creatorilor de valori din neamul nostru si ii vor face cunoscuti nu doar pe plan national, ci si la nivel international.

Va felicitam, Domnule Rector, ca in programul dumneavoastra ati insistat sa savarsim aceasta pomenire a marelui George Enescu, ca inceput al cinstirii lui la implinirea a 50 de ani de la trecerea la viata vesnica. Este un exemplu de urmat pentru alte institutii de cultura si pentru alti profesori si studenti, pentru ca numai prin lumina aceasta pe care o primim de la inaintasi noi putem sa ne imbogatim, sa adaugam lumina si sa o transmitem generatiilor viitoare. Bunul Dumnezeu sa aseze cu dreptii sufletul sau, iar pe dumneavoastra sa va inspire ca si pe marele George Enescu si sa va daruiasca puterea de a nu renunta niciodata la crearea de valori. Hristos a inviat!

*Cuvant rostit de Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei in Paraclisul Universitatii de Arte ‘George Enescu’ din Iasi, in data de 4 mai 2005, cu prilejul Slujbei de Pomenire a marelui compozitor roman la implinirea a 50 de ani de la trecerea sa la viata vesnica (4 mai 1955)

Comentarii Facebook


Știri recente

La noapte trecem la ora de iarnă

România trece oficial la ora de iarnă. În noaptea de 24 spre 25 octombrie, ceasurile se vor da înapoi, ora 04:00 va deveni 03:00. Astfel, 25 octombrie devine cea mai lungă zi din an, cu…