Un promotor al sinodalității panortodoxe -Mitropolitul Damaskinos Papandreou (1936-2011)-

Mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Înaltpreasfințitului Părinte Damaskinos Papandreou, primul Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice în Elveția, între anii 1982 – 2003

Am aflat cu profundă durere de trecerea din această viață, după o îndelungată suferință, a Mitropolitului Damaskinos Papandreou (1936-2011), personalitate marcantă a întregii creștinătăți și bun prieten al Bisericii Ortodoxe Române și al poporului român.

Mitropolitul Damaskinos a absolvit Institutul de Teologie Ortodoxă a Patriarhiei Ecumenice din Halki (1959), apoi și-a continuat studiile postuniversitare în Istoria Bisericii și Filosofia Religiilor la Universitățile din Bonn și Marburg (1959 – 1965). A fost hirotonit ieromonah, apoi ridicat la rangul de arhimandrit în anul 1961. În anul 1966 a devenit doctor al Facultății de Teologie din Atena și numit Stareț al Centrului monahal ortodox de la Taizé, Franța;

În anul 1966, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Athenagoras, a înființat în Elveția Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy – Geneva, unde este numit director (1969).

În anul 1968 a fost înființat Secretariatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, cu sediul la Chambésy – Geneva, iar Mitropolitul Damaskinos al Elveției este numit coordonator al acestui Secretariat, demnitate exercitată mai bine de treizeci de ani, timp în care a desfășurat o laborioasă și uneori dificilă lucrare în vederea constituirii documentației și alcătuirii rapoartelor pentru Comisiile interortodoxe pregătitoare și pentru Conferințele panortodoxe presinodale, pentru comunicarea dintre Bisericile Ortodoxe autocefale și pentru dialoguri intercreștine. Eforturile sale multiple, depuse în favoarea practicii sinodalității panortodoxe, au contribuit la familiarizarea creștinilor ortodocși cu problematica viitorului Sinod Panortodox, cu preocupările comune de astăzi ale Bisericilor Ortodoxe autocefale, ajutând pe mulți să înțeleagă că Ortodoxia transcende limitele națiunilor și regiunilor geografice, fiind mărturisirea iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.

În anul 1970 a fost ales Mitropolit de Tranoupoleos, iar în 1982 a devenit primul Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice în Elveția. A înființat în anul 1997 un Institut Teologic Ortodox postuniversitar la Chambésy, Geneva. În anul 1999 a fost ales Președinte al Academiei Internaționale de Științe Religioase, de la Bruxelles, iar în anul 2003 s-a retras din scaunul de Mitropolit al Elveției, din motive de sănătate, primind titlul onorific „Mitropolit de Andrianopolis”.

Mitropolitul Damaskinos Papandreou a desfășurat o amplă activitate eclesială, ecumenică și interreligioasă. Ca o recunoaștere a meritelor sale i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către mai multe Universități din Europa și din întreaga lume. A primit înalte distincții și onoruri din partea mai multor Biserici Ortodoxe autocefale. A fost primul deținător al premiului Abt Emmanuel Heufelder din partea mănăstirii romano-catolice din Niederaltaich, pentru contribuția sa ecumenică de apropiere între Biserici. Cercetările sale asupra dialogurilor teologice și ecumenice s-au concretizat în publicarea a peste 200 de lucrări sub formă de monografii, studii, articole, cursuri, conferințe.

Prieten al Biserici Ortodoxe Române, Mitropolitul Damaskinos a primit în anul 1981 titlu de Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie Ortodoxă din București.

De asemenea, păstrăm vie în suflet amintirea evenimentului decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, în ziua de 4 iunie 1999.

Personalitate proeminentă și în același timp accesibilă, Mitropolitul Damaskinos intra rapid în dialog amical cu persoane simple, dar și în dialog elevat cu personalități de ranguri și funcții înalte. Ajutat de o vastă cultură teologică, de o noblețe sufletească naturală, de o bogată experiență ecumenică și internațională, el reușea să rezolve adesea probleme dificile sau delicate.

Reședința sa din Elveția era deschisă deopotrivă ierarhilor și studenților ortodocși din țări diferite. Totodată, el era un om al păcii și al dialogului în raport cu reprezentanți ai iudaismului și islamului.

În calitate de coordonator al Secretariatului pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, a vizitat toate Bisericile Ortodoxe și a păstrat legături de suflet cu toți cei pe care i-a întâlnit. La Chambésy, în biserica parohiei grecești, putea fi văzut uneori cântând la strană, dând răspunsurile la Sfânta Liturghie sau la Vecernie, iar alteori vizitând comunitățile grecești din Elveția.

Vizitele sale în România, la începutul anilor ’90 și apoi în anii 1998 și 1999, cu precădere la București și în Moldova, ni-l readuc în amintire ca fiind un om erudit și comunicativ, nobil și cald la suflet, deschis și receptiv, înțelept și generos, sprijinind o mulțime de studenți ortodocși din țări diferite.

Numeroasele daruri pe care le-a primit de la Dumnezeu le-a cultivat cu simțul responsabilității, oferind și altora, cu mărinimie, bucurii ale comuniunii în credință, roade ale talanților înmulțiți spre slava lui Dumnezeu și binele Bisericii.

Cunoscând ampla sa activitate și dăruire jertfelnică pentru Biserică, moștenirea spirituală și culturală lăsată celor de azi, aducem omagiu pios de pomenire și cinstire memoriei sale ca unui distins ierarh ortodox, care a răspândit în jurul său lumină, prietenie și speranță, a cultivat comuniunea eclesială prin relații frățești pline de prețuire și de căldură cu toate Bisericile Ortodoxe, a păstrat o vie și statornică dragoste față de propriul său popor elen, și în același timp a devenit prieten al altor popoare.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente