Un mărturisitor al fericirii veșnice în vremuri nefericite. Douăzeci de ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Nicolae Steinhardt de la Rohia

Luni, 30 martie 2009, se împlinesc douăzeci de ani de la trecerea la cele veșnice a Monahului Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia, personalitate marcantă a culturii, credinței și spiritualității românești a secolului al XX-lea.

Născut la 29 iulie 1912, în localitatea Pantelimon de lângă București, în familia de origine evreiască a inginerului Oscar Steinhardt, tânărul Nicu-Aurelian a urmat cursurile Liceului „Spiru Haret” din București, între colegii săi numărându-se Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu și Dinu Pillat. În anul 1929 își ia bacalaureatul, apoi licența în Drept și Litere la Universitatea din București (1932), iar în anul 1936 primește titlul de doctor în Drept Constituțional cu lucrarea ‘Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional’. Critica operei lui Léon Duguit, publicată în același an.

În anul 1939 începe să lucreze ca redactor la Revista Fundațiilor Regale și s-a remarcat printr-o intensă activitate publicistică și critică, colaborând la publicațiile Libertatea, Universul Literar, Victoria, Tribuna Poporului etc.

După instaurarea regimului comunist, a început să fie persecutat alături de pleiada intelectualității românești interbelice. A fost arestat împreună cu filosoful Constantin Noica și grupul de prieteni din care mai făceau parte Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu, Mihai Rădulescu și condamnat la doisprezece ani de muncă silnică (1960), sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”, suferind în închisorile de la Jilava, Gherla și Aiud. Așa cum mărturisește în lucrarea Primejdia mărturisirii, în timpul perioadei de detenție a luat decizia de a se converti la creștinism și a se boteza. La 15 martie 1960, la Jilava, scriitorul si criticul literar Nicolae Steinhardt primește Taina Sfântului Botez de la ieromonahul Mina Dobzeu. După acest eveniment deosebit din viața sa, a scris lucrarea sa de referință Jurnalul fericirii care reprezintă, potrivit propriei sale mărturii, testamentul său literar. În urma grațierii generale a deținuților politici (august 1964), Nicolae Steinhardt a fost eliberat din închisoare.

La data de 16 august 1980 a fost tuns în monahism la Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia. Ca monah, Părintele Nicolae s-a remarcat prin organizarea bibliotecii mănăstirii – care număra peste 23.000 de volume – și printr-o intensă activitate pastoral-misionară, predicile rostite de la amvon fiind publicate în volumul postum sub titlul Dăruind vei dobândi.

La 24 martie 1989, presimțindu-și sfârșitul, scrie prietenului și constantului său redactor Virgil Bulat, să vegheze asupra tipăririi postume a volumului Monologul polifonic (care va fi publicat la Ed. Dacia în 1991 și în 2002). Scrisoarea mai preciza textual și ferm: „Mănăstirea îmi este moștenitoare”.

A trecut la Domnul în ziua prăznuirii Sfântului Ioan Scărarul, 30 martie 1989.

Dintre volumele publicate în timpul vieții menționăm: Geo Bogza – Un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp și spațiu (1987) și Prin alții spre sine (1988), iar după trecerea sa la cele veșnice au apărut: Jurnalul fericirii (1991), Monologul polifonic (1991), Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângiorzan (1992 și 1998), Drumul către iubiri (1999).

Obștea monahală a Mănăstirii Rohia în frunte cu Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a inițiat tipărirea Integralei Steinhardt (peste 20 de volume), din care până în prezent au apărut primele cinci volume.

Părintele Nicolae Delarohia – așa cum a semnat scrierile sale după ce a intrat în monahism – rămâne în conștiința Neamului și Ortodoxiei românești drept model pentru blândețea, erudiția, noblețea, entuziasmul, curajul și bucuria mărturisirii, credința echilibrată, dragostea față de semeni și intensa lui trăire spirituală.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE

Comentarii Facebook


Știri recente