Marți, 10 noiembrie 2009, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit slujba de hirotesie întru duhovnic a unor noi preoți hirotoniți, din Arhiepiscopia Bucureștilor, informează „Ziarul Lumina”. La finalul slujbei, săvârșită în Reședința patriarhală, la care au mai participat părintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale și exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și părintele Veniamin Goreanu, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Părintele Patriarh a ținut un cuvânt de învățătură prin care a arătat că această demnitate de duhovnic este mare și sfântă și presupune o răspundere, o responsabilitate deosebită și are ca scop creșterea duhovnicească a fiilor și fiicelor duhovnicești din parohie sau din mănăstire. „Este o lucrare, în primul rând, de rugăciune pentru cei care se spovedesc, ca Dumnezeu să le ierte păcatele, o lucrare de îndrumare duhovnicească ca omul să evite răul și să săvârșească binele și, desigur, o lucrare de creștere duhovnicească printr-o urmărire a evoluției vieții duhovnicești a credinciosului. Taina Spovedaniei este o taină a eliberării de păcate, a eliberării de un trecut apăsător și, în același timp, este taina începutului bun în viața. Sfinții Părinți ai Bisericii au asemănat taina aceasta a duhovniciei sau slujba de părinte duhovnicesc nu cu una de judecător, ci cu o lucrare de doctor de suflete”, a spus PF Părinte Patriarh.
În continuare, Patriarhul României a arătat că scopul acestei lucrări este unul de curățire de păcate, de sfințire a vieții și de vindecare a rănilor sufletești, pe care păcatul le aduce în viața omului, și a subliniat că duhovnicul nu este doar un dezlegător de păcate, ci este și un luptător împreună cu penitentul, împreună cu cel ce se pocăiește, evidențiind că „este foarte important ca un duhovnic să fie un luptător, să fie un om care ajută cu sfatul bun, dar și cu rugăciunea proprie pentru cei care se află în situații de neputință de ridicare”.
Patriarhul României a explicat noilor duhovnici că întotdeauna duhovnicul trebuie să găsească calea înțeleaptă, de mijloc, ca un medic bun al sufletelor, și să evite extremele, atât indiferentismul secularist și secularizant, iar pe de altă parte trebuie evitată un fel de teologie teroristă de înfricoșare. „Un duhovnic bun face cunoscută iubirea Preasfintei Treimi celor care vin să-și îndrepte viața prin pocăință, prin spovedanie și prin făgăduința unui nou început de viață duhovnicească. În scaunul de spovedanie, credinciosul mai întâi simte prin prezența și rugăciunile duhovnicului iubirea lui Dumnezeu Tatăl, Care primește pe fiul risipitor și care iese în întâmpinarea lui”, a mai spus Părintele Patriarh Daniel.
