Un an de la trecerea la Domnul a părintelui arhimandrit Teofil Părăian

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veșnice în data de 29 octombrie 2009 la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. După o suferință de câteva luni, timp în care a fost internat la mai multe spitale din București, Deva, Brașov și Cluj-Napoca, Părintele Teofil Părăian s-a mutat din această viață la vârsta de 80 de ani.

Cu acest prilej, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala patriarhală din București de către Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului s-a făcut și pomenirea marelui duhovnic, informează TRINITAS TV.

PărinteleTeofil a fost și rămâne un reper luminos și sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria și certitudinea credinței, un propovăduitor al credinței lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete și a renăscut pe mulți la viața duhovnicească în Hristos și în Biserică prin predicile, conferințele sau îndrumările sfinției sale. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil și-a întemeiat viață pe credință și cultură.

„Deși nu putea privi cu ochii trupești frumusețile Creației și chipurile semenilor, Părintele Teofil a primit de la Dumnezeu darul discernământului duhovnicesc și pastoral, pentru a cunoaște lumina sufletelor celor care veneau la el, îi cereau sfatul și primeau de la el lumina harului Duhului Sfânt”, spunea Preafericitul Părinte Patriarh despre marele duhovnic al Mănăstirii Sâmbăta de Sus.

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan și fiind primul dintre cei patru frați. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei școli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Își continuă cursurile la o școală de nevăzători la Timișoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timișoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaște pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minții: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, rugăciune pe care continuă să o exerseze încă înainte de intra în monahism. Preocuparea pentru viața religioasă și pentru aprofundarea cunoștințelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului și primește numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La șapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primește și hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaților din țară și participe în aproape toate orașele importante din România la conferințe duhovnicești, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.

Se impune ca reprezentatant de excepție al monahismului prin intermediul unei neobosite activități cultural-teologice concretizate prin conferințe, în peste 80 de orașe ale țării, cu teme teologice, lucrări scrise (38 de cărți), intervenții media.

Părintele Teofil Părăian a fost înmormântat la data de 31 octombrie, la mănăstirea Sâmbăta de Sus.

Comentarii Facebook


Știri recente