Ultimii pași spre autocefalie

La 30 martie 1884, patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea s-a retras din scaun, în locul său fiind ales Ioachim al IV-lea, care a păstorit între 1 octombrie 1884 și 14 noiembrie 1886. În Cancelaria patriarhală de la Constantinopol, relațiile cu Biserica românească erau mai puțin tensionate și decurgeau firesc spre recunoașterea autocefaliei. Biserica Ortodoxă Română, cu sprijinul Guvernului României, a continuat activitatea diplomatică printr-un schimb de scrisori cu Patriarhia Ecumenică, desfășurat la începutul anului 1885.

Reprezentant al regelui Carol I, ministrul cultelor și al instrucțiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza, a fost cel care a apărat interesele Bisericii în fața patriarhului Ioachim al IV-lea, fiind mandatat de mitropolitul primat Calinic Miclescu să solicite ‘recunoașterea necondiționată a autocefaliei Bisericii naționale’. În februarie 1885 a avut loc ‘o adunare secretă la Mitropolia din București, la care au luat parte mitropoliții și episcopii țării’, în cadrul căreia au fost formulate ‘cererile episcopatului român către Patriarhie d-a se recunoaște autocefalia’. Episcopii Melchisedec Ștefănescu al Romanului și Iosif Gheorghian al Dunării de Jos au fost însărcinați cu redactarea unei scrisori destinate patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea, din textul căreia urma să reiasă doleanțele ierarhilor români.

Statul român către patriarhul Ioachim al IV-lea

La 20 aprilie 1885, scrisoarea Sfântului Sinod a fost trimisă Patriarhiei Ecumenice, împreună cu o adresă oficială, purtând antetul Ministerului Cultelor, semnată de Dimitrie Sturdza. Demnitarul român comunica Sanctității Sale că atașează scrisoarea ‘Părintelui Callinic Mitropolit al Ungro-Valahiei și Primat al României, prin care Înalt Prea Sfinția Sa în numele Sfântului Sinod al României, după ce a primit aprobarea Maiestății Sale Regelui, Augustul meu Stăpân, și a guvernului Său, cere de la Sanctitatea Voastră să binevoiți a acorda binecuvântarea Voastră, Bisericii autocefale a Regatului României, ca soră de aceeași credință ortodoxă’. Totodată, în numele regelui și al guvernului, mulțumea patriarhului ecumenic ‘pentru spiritul plin de bunăvoință și pentru simțămintele înalte, ce a arătat în aceste împrejurări, pentru a ajunge cu toții la un rezultat atât de priincios pentru unitatea și pacea Sfintei Biserici a Răsăritului’.

Mitropolitul primat Calinic Miclescu către patriarh

Scrisoarea semnată de ‘al Înalt Sanctității Voastre mai mic în Domnul și împreună-liturghisitor Arhiepiscop și Mitropolit al Ungro-Valahiei, Primat și Președinte al Sfântului Sinod al României, Callinic’ solicita oficial recunoașterea formală a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Din text reiese că primatul român amintea Patriarhiei Ecumenice autocefalia cu care ‘Biserica Ortodoxă Română a fost declarată, bucurându-se de o independență egală cu aceea a celorlalte Biserici autocefale’. Mitropolitul Calinic Miclescu solicita binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice și ‘comunicarea prin Ea a acestui fapt și celorlalte Biserici autocefale’: ‘Vin să rog pe Sanctitatea Voastră să binevoiți a da binecuvântarea Voastră acestui fapt, săvârșit în interesul religiei, și a recunoaște Biserica autocefală a Regatului României ca soră de același rit și de aceeași credință întru toate’. Mitropolitul de fericită amintire Antonie Plămădeală al Ardealului sublinia că primatul român nu solicita autocefalie pentru Biserica pe care o păstorea ci binecuvântare ‘ca semn al unei autocefalii existente în fapt, care avea nevoie numai de confirmare’. Totodată, în numele ierarhilor români, mărturisea că ‘Sfântul Sinod al Bisericii Autocefale a României va sta întotdeauna în legătură dogmatică și canonică cu Prea Sfântul Tron Ecumenic, ca și cu celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale’.

Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea către statul român

Sinodul patriarhal, întrunit la 25 aprilie 1885, a luat cunoștință de adresele primite din România și a redactat scrisorile de răspuns, pe care le-a trimis în țară prin Gheorghe Ghica, reprezentantul român al Constantinopol. Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea scria reprezentantului regelui Carol I și al Guvernului României, ministrul Dimitrie Sturdza, ‘care cere de la Marea noastră Biserică a lui Hristos binecuvântarea și recunoașterea Prea Sfintei Biserici a Regatului României ca autocefală’: ‘Cererea aceasta, primind-o cu plăcere ca rațională, dreaptă și corespunzătoare cu așezămintele bisericești, ne-am grăbit a o împlini’. În acest sens, anunța că a fost redactat ‘Sfântul Tom patriarhicesc și sinodal ¤…Ä„ prin care Tom binecuvântăm pe Prea Sfânta Biserică a României, recunoscând-o autocefală și întru toate de sine administrată, și proclamăm pe Sfântul ei Sinod, frate în Hristos prea iubit’. Regelui Carol îi trimitea ‘părintești binecuvântări’ și îl anunța de ‘călduroase rugăciuni pentru gloria Maiestății Sale, care totdeauna cu mărinimie ocrotește drepturile și interesele Bisericii Ortodoxe a României, și pentru prosperitatea poporului român, care a păstrat neatins sfântul depozit al sfintei noastre credințe, celei nepătate’.

Patriarhul către mitropolitul primat Calinic Miclescu

Tot la 25 aprilie 1885 a fost trimis și răspunsul patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea către mitropolitul primat al Ungrovlahiei, Calinic Miclescu, prin care se anunța rezultatul solicitării recunoașterii autocefaliei: ‘Această cerere a prea scumpei și respectatei Înalt Prea Sfinției Voastre, luându-o în considerație împreună, cu Sfântul de pe lângă Noi Sinod al Prea Sfințiților Mitropoliți, frați iubitori ai noștri în Sfântul Duh și coliturghisitori, și chibzuind împreună asupra ei, am găsit-o rațională și dreaptă, și corespunzătoare cu așezămintele bisericești’. În acest sens, era anunțată Bisericii Ortodoxe Române redactarea ‘Sfântului și legalului Tom Patriarhicesc și Sinodal, prin care cu bucurie sufletească binecuvântăm pe Prea Sfânta Biserică a României, recunoscând-o autocefală și întru toate de sine administrată și proclamând pe Sfântul ei Sinod de frate prea iubit în Hristos’. Asigura, de asemenea, că a fost trimisă enciclica prin care se comunica ‘după prescripțiile vechi acest fapt îmbucurător și tuturor celorlalte Biserici ortodoxe autocefale’.

Mesajul regelui Carol I pentru Sfântul Sinod al BOR

Ședința de primăvară din anul 1885 a Sfântului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române a fost deschisă cu mesajul regelui Carol I, prin care suveranul țării cataloga recunoașterea autocefaliei Bisericii drept ‘un fapt de mare însemnătate’: ‘Sunt fericit a anunța Prea Sfințiilor Voastre, că autocefalia seculară a Bisericii ortodoxe române a căpătat binecuvântarea Sanctității Sale Patriarhului Ecumenic, și că astfel poziția Bisericii române, egal îndreptățită cu celelalte Biserici ortodoxe autocefale, surorile ei de aceeași credință și de același rit, se află bine definită’. Totodată, aprecia buna colaborare dintre Biserică și guvern în aceste acțiuni diplomatice față de Patriarhia Ecumenică: ‘Acest bun rezultat l-am obținut prin stăruințele Guvernului Meu, cu concursul luminat și patriotic al Prea Sfinților Mitropoliți și Episcopi ai Bisericii române și grație înaltelor simțăminte de adevărată frăție creștinească, ce însuflețește pe Sanctitatea Sa Ioachim IV și pe Sfântul său Sinod’. În continuare, suveranul țării recunoștea rolul Bisericii Ortodoxe în statul pe care îl conducea: ‘Biserica, din a cărei apărare în secolele trecute Românii își fac gloria lor, a fost totdeauna nedeslipită de destinele țării. Pătruns de acest adevăr istoric și cunoscând credința nestrămutată a poporului în religia lui strămoșească, din cea întâi zi și în tot timpul Domniei Mele am avut dinaintea ochilor Mei un țel constant, mărirea și întărirea Bisericii române, pentru ca ea să rămână acea mare instituție națională de Stat, pe care poporul român să se poată totdeauna sprijini’. Prin aceasta, asigura Bisericii sprijinul necondiționat al statului: ‘Țara întreagă își are ochii țintiți asupra acestei sfinte adunări. Cunosc simțămintele religioase și patriotice, de care este însuflețit Sfântul Sinod, și de aceea guvernul Meu îl va sprijini în toate măsurile, ce va lua în înțelegere cu dânsul și care duc la împlinirea scopului, ce urmărim cu toții – întărirea și mărirea Bisericii și a patriei.’ Acestea fiind spuse, ‘eu declar deschisă sesiunea de primăvară a Sfântului Sinod al Bisericii ortodoxe române’. ‘Dat în Castelul Peleș în 1 Mai, anul 1885’, semnează regele Carol I (Articol realizat de Alexandru Briciu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 10 aprilie 2010).

Comentarii Facebook


Știri recente