Trei semnificații ale zilei de 9 mai: independența României, începutul păcii și începutul cooperării în Europa

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la ceremoniile organizate de Primăria Sectorului 2 al Capitalei, în data de 9 mai 2013 (Ziua Independenței de Stat a României, aniversarea sfârșitului celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa și Ziua Europei):

Hristos a înviat!

Am primit cu bucurie invitația Domnului Primar al Sectorului 2 al Capitalei, Neculai Onțanu, de a participa la festivitățile menite să marcheze ziua de 9 mai, zi cu trei semnificații majore pentru istoria națională și europeană: independența de stat a României (9 mai 1877), sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial (9 mai 1945) în Europa și Ziua Europei în amintirea declarației din 9 mai 1950 a lui Robert Schuman.

În primul rând, data de 9/21 mai 1877 constituie un moment semnificativ în dezvoltarea politică a statului român modern, prin adoptarea de către Parlamentul României, la inițiativa ministrului de externe Mihail Kogălniceanu, a unei rezoluții care proclama „absoluta independență” a țării. Recunoașterea internațională a independenței României s-a realizat însă numai după ce armata română a adus o însemnată jertfă de sânge pe câmpurile de luptă din nordul Bulgariei, la Grivița, Rahova, Plevna și Vidin. Tratatele de pace de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878) și Berlin (1/13 iulie 1878) au recunoscut independența statului român, consfințită prin sacrificiul sângeros al națiunii române. În timpul Războiului de Independență, prin voluntarii de caritate și surorile de caritate, mănăstirile au contribuit mult la îngrijirea răniților de pe front.

Recunoașterea independenței statului român a facilitat proclamarea României ca Regat în anul 1881. În timpul dinastiei regale din România, ziua de 10 mai era atât sărbătoarea Independenței, cât și a Regalității. Independența României a fortificat sentimentele de mândrie și demnitate națională și a permis desăvârșirea unității naționale în anul 1918, prin unirea cu România a provinciilor românești Basarabia (27 martie/9 aprilie), Bucovina (15 noiembrie/28 noiembrie) și Transilvania (18 noiembrie/1 decembrie).

În al doilea rând, pentru întreaga istorie europeană, 9 mai 1945 este ziua încetării celei de-a doua conflagrații mondiale, prin capitularea necondiționată a Germaniei naziste la cartierul general sovietic din Berlin.

În al treilea rând, tot azi serbăm și Ziua Europei, în amintirea declarației pe care Robert Schuman, ministru de externe al Franței, o rostea în ziua de 9 mai 1950 și care a condus, treptat, la formarea Uniunii Europene.

De-a lungul deceniilor, Europa s-a dezvoltat spiritual, cultural și social având la bază „matricea” credinței sale creștine, care a selectat și transfigurat valorile preluate din filosofia greacă și dreptul roman într-o perspectivă civilizatoare, începând cu Sfântul Constantin cel Mare, primul împărat creștin al Imperiului Roman (306-337). Prin Edictul de toleranță religioasă de la Mediolanum (Milano) din anul 313, el a pus bazele libertății religioase în societate, iar prin alte legi a apărat demnitatea umană, a promovat familia și solidaritatea socială cu cei săraci și neajutorați.

În prezent, valorile principale care orientează funcționarea Instituțiilor Europene, precum: drepturile omului, democrația, statul de drept, libertatea și solidaritatea socială sunt la origine valori inspirate de tradiția iudeo-creștină a Profeților și a Evangheliei, pe care însă umanismul secularizat modern le-a separat de izvoarele lor primordiale și le-a prezentat ca fiind valori autonome universale.

Astăzi, pacea și bunăstarea materială, libertatea individuală, solidaritatea și cooperarea între popoarele Europei au devenit idealuri principale ale Europei unite. Această viziune europeană a fost instituționalizată și a condus la beneficii comune pentru statele membre, dar și la probleme comune noi, care ne cheamă la gândire comună și la acțiune comună pentru rezolvarea lor.

Europenii de azi încearcă să învețe cum să facă față noilor probleme ale timpului prezent, ca tensiuni existente între libertatea individuală și solidaritatea socială, între identitatea națională și unitatea globală, între tradiție și secularizare, între criza familiei și scăderea populației, între criza economică și șomaj, între lăcomia unora și sărăcia altora, între criza vieții spirituale și suicid, divorț, violență, droguri, trafic de ființe umane și alte forme de sclavie modernă. O analiză spirituală și etică a situației prezente ne arată că dacă Dumnezeu este înlocuit cu idolii averii, puterii și plăcerii, oamenii devin inevitabil sclavii acestor idoli. De aceea, Sfântul Apostol Petru ne previne, zicând: „Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2, 16), adică împlinitori ai poruncii iubirii milostive. În fața acestor fenomene de confuzie și incertitudine trebuie promovate coresponsabilitatea și cooperarea socială, pentru apărarea și promovarea demnității umane și a binelui comun.

Însă, pentru a apăra constant și pretutindeni demnitatea umană, drepturile omului, libertatea de exprimare, democrația, statul de drept și alte valori care constituie astăzi baza dialogului și cooperării europene, este necesar să unim viața spirituală cu acțiunea socială, să avem credință tare și să cultivăm o spiritualitate profundă, asemănătoare celei a Profeților biblici, a Sfinților Părinți ai Bisericii nedespărțite sau a marilor luptători pentru libertatea umană și dreptatea socială.

De ce? Pentru că valorile sociale care sunt cultivate azi în societatea secularizată vizează în mod exclusiv realitatea pământească, fără nicio referire la viața veșnică, la adevărul etern și dreptatea divină, adică ele se referă numai la existența terestră a omului în relația sa cu natura, cu statul și cu societatea. Dar, când crede în Dumnezeu și se roagă Lui, omul se află în primul rând în relație cu Dumnezeu – Izvorul prim și ultim al vieții, Făcătorul cerului și al pământului, iar natura (creația) este înțeleasă ca dar al lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate, care trebuie apărat, cultivat și folosit ca spațiu și mijloc de comuniune, de coresponsabilitate și de solidaritate între persoane și între popoare, între generația prezentă și generațiile viitoare.

Pentru toate binefacerile revărsate asupra poporului român, și anume darurile libertății și unității naționale, ale păcii și cooperării europene spre binele comun, aducem astăzi mulțumire lui Dumnezeu și comemorăm cu pietate mulțimea celor care s-au jertfit pentru credință, libertate, demnitate și unitate națională în Războiul pentru Independență și pentru pace în Europa. Totodată, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să cooperăm cu alte popoare, pentru a promova mai mult prosperitatea și demnitatea poporului român.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente