De Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, în tradiția populară românească se păstrează o serie de datini, multe aparținând fondului autohton precreștin, traco-getic. Una dintre acestea este legată de ceea ce se numesc în popor „Sânziene”.
În folclorul românesc sânzienele sunt fete frumoase care își duc viața în păduri sau pe câmpiile înflorite. Sărbătoarea este legată de vremea recoltelor, a vegetației și a nașterii vieții, în general.
„De Sânziene fetele în mod special făceau cununile de sânziene pe care le aruncau peste casă și rămâneau acolo. În timpul nopții și în timpul dimineții aceste cununi se umpleau de rouă, după care erau împărțite”, a declarat pentru TRINITAS TV etnologul Laura Jiga.
În vechime se credea că roua din noaptea de Sânziene are proprietăți deosebite. Acest timp este și cel mai bun moment pentru culegerea plantelor de leac.
Sărbătoarea Sînzienelor mai este numită la români și „Drăgaica”.
Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul marchează totodată și anotimpul verii, fiind în apropierea solstițiului de vară, cu cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte.
