Tradiția dinamică a Molitfelnicului românesc

În urma analizării edițiilor românești ale Molitfelnicului, reies mai multe concluzii, care postulează necesitatea cunoașterii în profunzime a doctrinei ortodoxe și cer abordări nuanțate în ceea ce privește aspectele legate de viața Bisericii și practica acesteia, în decursul vremii, privind cele două Sfinte Taine, atât din partea slujitorului, cât și a primitorului.

În formularea acestora, am pornit de la savanta lucrare a pr. prof. dr. Niculae M. Popescu, ‘Diortosind Molitfelnicul’, Editura seminarului de Istoria Bisericii Ortodoxe Române de la Facultatea de Teologie, București, 1938.

Se constată mai întâi că, în edițiile sale românești, Molitfelnicul păstrează rânduiala curată a celor două Taine, așa cum s-a cristalizat ea în secolele XIV-XV pe temelia practicii apostolice a Bisericii primare (a se vedea, de exemplu, rânduiala schematică a Botezului, în Euchologion-ul egiptean al episcopului Serapion de Thmuis și rânduiala ‘Inițierii creștine’, a Logodnei și a Nunții din codicele ‘Barberini graecus 336’, cu textele publicate de diac. prof. dr. Ioan Ică jr, în Canonul Ortodoxiei, I, Canonul apostolic al primelor secole, Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu/București, 2008, pp. 874-875, 950-959, respectiv 992-994). Un excelent studiu de sinteză, în acest sens, are pr. prof. dr. Viorel Sava: ‘Etapele formării și dezvoltării ritualului Tainei Cununiei în Răsărit’, în vol. ‘Sfintele Taine în tradiția liturgică romano-catolică. Prezentare și evaluare din perspectivă ortodoxă’, Editura Performantica, Iași, 2007, pp. 151-160.

Analiza comparativă a edițiilor din cele peste patru veacuri și jumătate de când a apărut Molitfelnicul românesc arată că, în această perioadă, la românii ortodocși, rânduiala celor două Taine nu cunoaște modificări structurale sau măcar semnificative. Remarcabilă este viteza cu care limba română liturgică a reușit să se cristalizeze și să își definitiveze terminologia ‘tehnică’, încă de la începutul secolului al XVIII-lea.

Necesitatea explicațiilor mistagogice

Deși editorii, diortositorii și ierarhii care au îngrijit ediții s-au străduit mereu să aducă precizări și să dea indicații tipiconale tot mai detaliate, totuși nici astăzi Molitfelnicul românesc nu oferă lămuriri complete nici slujitorului, nici eventualului credincios interesat a cunoaște rânduielile și semnificațiile slujbelor celor două Sfinte Taine. În vederea tipăririi unei ediții îmbunătățite din acest punct de vedere, s-ar putea analiza posibilitatea inserării unor capitole sau note subsidiare cu scurte indicații și precizări tipiconale și cu necesare, succinte explicații mistagogice, atât pentru Sfântul Botez (de exemplu, imediat după corpus-ul ‘Canoanelor Sfinților Apostoli…’ sau după ‘Scurta învățătură…’ a Sfântului Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului), cât și pentru Sfânta Cununie (înainte de slujba Logodnei sau după ‘Scurtă învățătură…’ a Sfântului Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului). În primul rând trebuie combătute inovațiile liturgice, trebuie militat pentru uniformitatea slujirii și pentru corectitudinea actului sacru. Se pot prelucra, de exemplu, într-un îndrumar succint, observațiile pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, sintetizate în studiul ‘Ce practici greșite întâlnim astăzi în administrarea Tainei Botezului?’, din ‘Tradiție și înnoire în slujirea liturgică’, vol. II, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2001, pp. 217-249. De asemenea, s-ar putea realiza și insera în iconomia Molitfelnicului o sinteză din observațiile, propunerile și soluțiile zecilor de studii ale aceluiași profesor, publicate în cele patru volume ‘Tradiție și înnoire…’ și în vol. ‘Biserică și cult pe înțelesul tuturor’, Editura Europartener, București, 1995; a se vedea, de exemplu, studiul ‘Ce practici neconforme cu rânduiala Bisericii întâlnim în săvârșirea Tainei Cununiei?’, în vol. III, pp. 211-216.

Argumentul cel mai puternic pentru aceste adaosuri îl constituie diversificarea amețitoare a problematicii spirituale, sociale, psihologice, bioetice etc., legate atât de Botez, cât și de Cununie, cu care se confruntă Biserica și slujitorul, în ‘era postmodernă’ și ‘postcreștină’ în care unii consideră că trăim astăzi.

Se impune o analiză serioasă și luarea unei decizii unitare, la nivelul întregii Biserici Ortodoxe Române, în privința reluării vechii tradiții de a se săvârși Taina Sfântului Botez și Taina Sfintei Cununii, pe cât posibil, numai în directă legătură cu Sfânta Liturghie.

Datoria preotului de a predica

Cu strălucitele excepții, indicate de altfel mai sus, din întregul șir de Molitfelnice lipsește cu desăvârșire îndatorarea preotului de a predica, în ambele situații. Efectul lipsei acestei obligații scrise în carte este acela că astăzi, la Botez și Cununie, deși poporul are nevoie să cunoască în profunzime semnificațiile și importanța covârșitoare ale lucrării harului Duhului Sfânt, prin cele două Taine, în două momente capitale din viața creștinului, lipsește aproape total cateheza liturgică.

Și pentru tămăduirea acestor scăderi și lipsuri, hotărârea Sfântului Sinod de a dedica timpul anului 2011 acestor două Taine – Botezul și Cununia – a motivat, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, evenimente liturgice, duhovnicești, academice și publicații prin care s-a urmărit, mai întâi, studierea mai aprofundată a teologiei acestor două Taine. În al doilea rând, în acest an s-a făcut un pas semnificativ spre redescoperirea valorii spirituale a acestor două Taine, pentru familia creștină, pentru poporul dreptcredincios și pentru întreaga lume de astăzi, întrucât prin Botez și prin Cununie lucrează harul Duhului Sfânt, în Biserică, pentru fiecare persoană care le primește. În al treilea rând, pentru preoțime acest an omagial este o șansă spre împrospătarea râvnei de slujire, pe linia înaintașilor care și-au adăpat mistuirea la altar și dăruirea spre popor prin dreaptă credință, slujire liturgică și pastorație jertfelnică. Iar Tainele Botezului și Cununiei sunt două căi sfinte prin care preotul, întotdeauna, L-a chemat pe Domnul Dumnezeu în viața fiecărei persoane și în viața fiecărei familii. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 7 decembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente