Timpul vieții conștiente – măsură a devenirii

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii ortodoxe Române, cu ocazia ediției a V-a a Simpozionului Național privind dialogul dintre Teologie, Filosofie și Știință, cu tema „Viața și Conștiința – în orizontul temporalității – abordări teologice, filosofice și științifice„, organizat la Centrul pastoral și cultural, Mănăstirea Durău, 13-16 septembrie 2012:

Este de remarcat și de apreciat faptul că în ultimii ani prin intensificarea cooperării dintre Biserica Ortodoxă Română și Universitățile românești se consolidează o perspectivă spiritual – sapiențială a relației dintre teologie, filosofie și știință, respectându-se totodată exigențele academice de cercetare. În acest sens, dialogul permite atât depășirea unor poziții reducționiste și izolaționiste, cât și a unor înțelegeri și atitudini bazate pe relativism și sincretism. Pentru dezvoltarea adecvată și onestă a dialogului este importantă depășirea unei raportări ideologizate asupra cunoașterii care a distorsionat semnificativ relația dintre teologie, filosofie și știință, cultivându-se spiritul de divergență, nu de convergență. Acum, însă, perspectiva sapiențială promovează convergența căilor de cunoaștere și înțelege cunoașterea ca îmbogățire a vieții umane în comuniune.

În numeroase domenii de vârf ale cercetării științifice de astăzi s-a renunțat la ideologia scientistă structurată pe autosuficiență și aroganță, conturându-se cadrul favorabil pentru întâlnirea dintre perspectiva științifică, filosofică și teologică. În acest context, prin participarea teologiei eclesiale la dialogul cu filosofia și știința, pot fi actualizate cu fidelitate și în mod creator reperele Tradiției biblice și patristice într-un context cultural, filosofic și științific diferit de cel al epocilor biblice și patristice. În acest sens, Tradiția eclesială, bazată pe revelația divină a originii și finalității existenței create, devine sursă de inspirație creatoare pentru întâlnirea dintre scientia și sapientia, dintre știință și înțelepciune, componente majore ale vieții și conștiinței prezenței umane în natură și în istorie.

Un proiect semnificativ în cooperarea Bisericii Ortodoxe cu Universitățile românești este și acest Simpozion Național dedicat dialogului dintre teologie, filosofie și știință. Primul eveniment de acest fel a avut loc în anul 2007, tot la Mănăstirea Durău (județul Neamț), iar edițiile desfășurate până acum au adunat un număr important de profesori, cercetători și teologi din spațiul universitar românesc.

În acest an, 2012, s-a semnat un protocol de cooperare între Patriarhia Română, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași prin Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie și Știință și Universitatea din București prin Centrul de Dialog și Cercetare în Teologie, Știință și Filosofie din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”. Acest protocol materializează cooperarea existentă între Biserică și Universități în ceea ce privește relația dintre teologie, filosofie și știință, intensificând și întărind totodată asumarea programatică a perspectivei spiritual – sapiențiale în acest domeniu.

Anul acesta, în mod similar cu ediția precedentă desfășurată anul trecut (2011) la Mănăstirea Caraiman (județul Prahova), Simpozionul Național dedicat dialogului dintre teologie, filosofie și știință se desfășoară în cadrul Proiectului „Cursuri despre relația dintre religie, filosofie și știință din perspectivă creștin-ortodoxă„. Proiectul menționat este rodul cooperării dintre Patriarhia Română, Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie și Știință al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Centrul de Dialog și Cercetare în Teologie, Știință și Filosofie din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București.

Ediția a V-a a Simpozionului Național, care include și școlile de vară din proiectul menționat anterior, are tema „Viața și Conștiința – în orizontul temporalității – abordări teologice, filosofice și științifice”. Este o temă de mare actualitate, cu numeroase implicații în aspectele care vizează întâlnirea dintre teologie, filosofie și știință. Problematica timpului este una extrem de complexă, constituind o preocupare constantă pentru tradițiile religioase ale lumii, pentru filosofie și știință. În societatea contemporană bulversată de un ritm deosebit de accelerat al existenței, amplificat artificial prin tehnologiile informației de astăzi, este imperios necesar să fie cultivate atât dimensiunea existențială a timpului ca durată și dăinuire a vieții umane în comuniune, cât și valoarea conștiinței umane care dă sens timpului și îl transcende spiritual prin aspirația la nemurire sau viață eternă.

Tradiția vie a Bisericii oferă înțelegerea timpului nu doar având semnificația de cronos, ca succesiune a unor secvențe temporale, ci timpul asumat în calitate de kairos, de timp binecuvântat și privilegiat, pentru înnoirea și transfigurarea existenței, ca șansă de sesizare a lucrării lui Dumnezeu în istorie și în viața concretă a fiecăruia dintre oameni. Prin înomenirea Fiului veșnic al lui Dumnezeu, viața veșnică a intrat în timpul trecător, deschizându-l spre eternitate, ca mod de existență nefragmentată și netrecătoare, ca plenitudine de viață în comuniunea persoanelor distincte. În conștiința și experiența Bisericii, timpul trecător trebuie folosit de om pentru unirea lui cu Dumnezeu – Creatorul, Cel netrecător sau etern.

În această perspectivă, timpul trăit fără iubire de Dumnezeu și de semeni poate fi răscumpărat prin credință, pocăință și fapte bune, așa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel când zice: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16). Fiecare clipă a vieții umane poate constitui o șansă de comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii. Astfel timpul devine o măsură a creșterii sau devenirii spirituale a omului în comuniunea cu Dumnezeu Cel veșnic viu.

Versetul de la Apocalipsa 3, 20 „Iată Eu stau la ușă și bat” oferă perspectiva asumării timpului ca interval între chemarea lui Dumnezeu și răspunsul liber al omului, așa cum preciza sugestiv Părintele Dumitru Stăniloae. Cu alte cuvinte, în timp se exprimă relația dintre iubirea smerită a lui Dumnezeu Care caută pe om și libertatea de conștiință a omului de a-I răspunde sau nu. În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae menționează: „Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă și fapta noastră de a o deschide. El nu intră cu forța în inima oamenilor. Timpul implică în acest sens și libertatea și respectul acordat de Dumnezeu creaturilor conștiente. Unirea cu El în iubire nu se poate realiza fără răspunsul liber al oamenilor la oferta iubirii Sale. Dar Dumnezeu, așteptând, trăiește timpul fără să uite de eternitatea Sa” (Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, volumul I, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, p. 191-192)

Considerăm că Simpozionul Național de Teologie, Filosofie și Știință, aflat la cea de-a V-a ediție și având ca temă „Viața și Conștiința – în orizontul temporalității – abordări teologice, filosofice și științifice” va contribui la fructificarea întâlnirii dintre tradiția teologică ortodoxă, gândirea filosofică și cercetarea științifică, cu un impact semnificativ în rândul profesorilor de religie din mediul liceal, a preoților, studenților și masteranzilor de diferite specializări din cele două centre universitare, București și Iași.

Dorim tuturor organizatorilor, oratorilor și participanților bucuria unui dialog binecuvântat și rodnic!

†DANIEL

Patriarhul Biserici Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente