Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost întâmpinat astăzi, 13 octombrie, în jurul orei 13:00, la Catedrala Mitropolitană din Iași, de sute de credincioși, la începutul vizitei canonice pe care o efectuează în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, începând de astăzi, 13 octombrie, până duminică, 17 octombrie.
Patriarhul României s-a închinat mai întâi la moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, aflate sub un baldachin împodobit cu flori lângă Catedrala Mitropolitană din Iași. În continuare, cu ocazia vizitei canonice a Preafericirii Sale, în Catedrala Mitropolitană, a fost oficiată o Slujbă de Te Deum de către Preasfințitul Părinte Corneliu, Episcopul Hușilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori la Centrul Eparhial din Iași.
La slujba Te Deum-ului, alături de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române s-au aflat: Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Vasilios de Elassona, Grecia, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Preasfințitul Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului și Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a adresat un mesaj de bun venit Patriarhului României în Mitropolia Moldovei și Bucovinei.
„Întru numele Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, revine acasă, revine în Moldova, în Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Întru numele Domnului ierarhii Sinodului Mitropolitan al Moldovei, viețuitorii sfintelor mănăstiri, preoții din parohii, ostenitorii din așezămintele bisericești și poporul drept credincios din Moldova primesc cu dragoste pe Patriarhul lor, rugând pe Dumnezeu să-l aibă în iubirea milostivirii Sale. Întru numele Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel vine să slujească Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, aici în Catedrală și în alte zone ale Moldovei. Vine ca să se închine la binecuvântatele moaște ale Sfintei Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, Ocrotitoarea Preafericirii Sale din timpul păstoririi aici, aproape două decenii, ca Întâistătător al Bisericii lui Hristos din Moldova, Sfânta Parascheva care a continuat să îl ocrotească pe Preafericirea Sa și în greaua și frumoasa responsabilitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teofan care a mai amintit câteva cuvinte despre activitatea Întâistătătorului Bisericii noastre din vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
A urmat apoi cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel care și-a exprimat bucuria de a fi prezent anul acesta la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva.
Părintele Patriarh Daniel a evidențiat în cuvântul său modelul de urmat pe care îl reprezintă Sfânta Parascheva și Sfântul Maxim, care sunt cinstiți în mod deosebit la Iași în aceste zile. „Una din marile dăruiri ale harului Preasfintei Treimi sunt sfinții, care se împărtășesc din sfințenia lui Dumnezeu și devin luminători în Biserică pentru veacuri. Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Tuturor Sfinților, ca primă duminică după Pogorârea Sfântului Duh și nu la începutul lunii noiembrie, așa cum se întâmplă în altă parte. Roadele lucrării Duhului Sfânt în Biserică sunt tocmai sfinții, care Îl mărturisesc și Îl preamăresc pe Hristos prin felul lor foarte bogat de a exprima lucrarea sfințeniei lui Dumnezeu în fiecare persoană umană. În mod deosebit, aici, cinstim în aceste zile pe Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru că este hramul ei, centrul întregii sărbători, dar și pe Sfântul Maxim Mărturisitorul care este considerat astăzi ca cel mai mare teolog al epocii bizantine. Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost și unul dintre cei mai erudiți oameni din timpul său. A fost secretar imperial și a rămas toată viața monah. A respins orice propunere pentru ranguri mari în Biserică. El are în comun cu Sfânta Cuvioasă Parascheva monahismul smerit și erudit”.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat importanța teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul în stabilirea adevărului de credință referitor la cele două firi ale Mântuitorului: „Într-o vreme în care ierarhia întregului răsărit aproape că a căzut în erezie, a fost singurul mare teolog la Bizanț care a mărturisit că Iisus Hristos este Om adevărat și Dumnezeu adevărat și care nu numai două firi, așa cum a spus Sinodul de la Calcedon în hotărârile sale, ci și două voințe, voința divină și voința umană. A fost o luptă foarte grea pentru că se căuta din punct de vedere politic să se ajungă la o pace cu orice preț. El, însă, a spus că adevărul credinței nu poate fi negociat și nu poate fi jertfit pentru interese de moment. Sfântul Maxim în Răsărit și Martin, Papa Romei, în Occident au fost mărturisitori ai dreptei credințe. După ce a fost Papa Martin alungat din scaun nu a mai rămas decât Sfântul Maxim mărturisitor al dreptei credințe. Deci, avem de a face aici cu un mărturisitor care nu relativizează credința în vremuri grele, ci o mărturisește și o apără mai mult și a arătat că Biserica cea adevărată Ortodoxă sau Catolică, pentru că termenii erau identici în primul mileniu, este cea care mărturisește dumnezeirea lui Hristos și adevărul Întrupării Lui. Avem de la Sfântul Maxim Mărturisitorul o prezență mărturisitoare și o teologie profundă”.
De asemenea, Preafericirea Sa a arătat rolul important pe care l-a avut Părintele Dumitru Stăniloae în a face cunoscută teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul: „Însă, Sfântul Maxim Mărturisitorul a devenit cunoscut în teologia ortodoxă românească printr-un alt mărturisitor, prin părintele Dumitru Stăniloae. Nici un teolog înainte de el nu a folosit în opera sa atât de mult gândirea Sfântului Maxim Mărturisitorul ca părintele Dumitru Stăniloae. Patriarhul Fotie al Constantinopolului a și spus că scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt greu de citit și de înțeles, dar fascinează prin profunzimea lor. În afară de Capetele despre iubirea creștină și câteva scrieri ascetice cam toate operele sale sunt de o profunzime extraordinară, încât Sfântul Maxim Mărturisitorul de abia începe să fie cunoscut în lumea creștină și să fie folosit în teologie. În Occident s-au organizat mai multe simpozioane și colocvii internaționale dedicate Sfântului Maxim Mărturisitorul și după ce a apărut cartea lui Hans Urs von Baltazar, un mare teolog romano-catolic, ‘Liturghia cosmică’, atunci au început și alții să se intereseze de Sfântul Maxim Mărturisitorul”.
„Faptul că avem aici doi monahi, unul foarte erudit, secretar imperial și mare trăitor al vieții monahale și apărător al ortodoxiei universale și pe Sfânta Cuvioasă Parascheva care nu a teologhisit atât de mult prin reflecție teologică, dar a teologhisit prin lauda adusă lui Dumnezeu, prin nevoință, prin post și rugăciune, ne îndeamnă și pe noi să înmulțim rugăciunea, să ne întărim în mărturisirea credinței, într-o vreme de mult relativism și delăsare, într-o vreme de tentații de sincretism și într-o vreme în care oamenii învață să își pună mai întâi nădejdea în Dumnezeu și apoi în puterile omenești sau în ceea ce omul născocește ca știință modernă”, a mai spus Preafericirea Sa.
Preafericirea Sa a arătat că Biserica Ortodoxă Română unește spiritualitatea cu lucrarea social filantropică: „Noi ne bucurăm că lucrările de la această catedrală care au început cu zece ani în urmă, se continuă și sperăm ca atunci când vor fi terminate să venim la resfințirea picturii, pentru că resfințirea altarului s-a făcut întrucât s-a adăugat acestei catedrale un demisol care nu exista și atunci a trebuit să fie demontat altarul vechi și repus după ce s-a turnat placă de beton. Ne bucurăm, de asemenea, că sunt multe activități care s-au intensificat, altele care s-au dezvoltat și în același timp ne bucurăm că în vremea noastră unim spiritualitatea cu lucrarea social filantropică. Implicarea Mitropoliei în educația copiilor, în lucrări de ajutorare a săracilor, mai ales într-o zonă marcată puternic de sărăcie, așa cum de altfel toată țara este. Însă s-a spus la Uniunea Europeană că partea aceasta a Moldovei dinspre Prut are o sărăcie extremă. Noi considerăm, însă, că atât timp cât avem o credință puternică și rugăciune multă suntem foarte bogați, pentru că bogăția aceasta materială astăzi este, iar mâine poate fi pierdută, fiind adunată în jurul nostru, pe când bogăția spirituală se adună în sufletul nostru și devine comoară pe care o luăm cu noi în veșnicie. Această lucrare sfântă de luminare a sufletului și de ajutorare a acelora care au nevoie de ajutorul nostru este lucrarea sfinților părinți din totdeauna, izvorâtă din Sfânta Evanghelia a Mântuitorului Iisus Hristos”.
Apoi, în cuvântul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evocat personalitatea părintelui Paisie Olaru: „Paisie Olaru a fost un uriaș ca duhovnic și o ființă foarte fragilă din punct de vedere fizic. A stat ani mulți pe pat suferind de un picior. Odată l-am întrebat ‘Cum se face că dumneavoastră un om de rugăciune și care ați ajutat atâta lume stați acum atât de mult în pat?’. El a răspuns că prin suferință și nevoință ne mântuim. După aceea a făcut o pauză și a zis: ‘Ci poate pentru că eu ca duhovnic am dat prea repede dezlegări’. El era mai îngăduitor decât părintele Cleopa. Părintele Cleopa când spunea ceva sau făcea ceva aducea argumente din Scriptură și din Sfinții Părinți, niciodată nu a exprimat o opinie personală, ci totdeauna argumentată pe baza Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți. Părintele Paisie spunea același lucru, însă într-o formă a lui personală, foarte simplă și înțeleaptă. Eu l-am admirat tocmai pentru faptul că mărturisea Ortodoxia într-o formă accesibilă pentru oamenii simpli. Semăna într-un fel cu părintele Paisie din Muntele Athos, pe care l-am vizitat împreună cu părintele Cleopa în 1977 pe când era la Mănăstirea Stavronichita. Părintele Paisie al nostru de la Sihăstria a fost un om care zidea suflete pe când se demolau biserici în București. Odată, împreună cu vrednicul de pomenire Părintele Patriarh Teoctist ne-am dus să ne facă o rugăciune de binecuvântare în chilia lui care nu era departe de stăreție. Așa cum avea obiceiul, ne-a binecuvântat cu rugăciunea cunoscută acum de toți și care se sfârșea: ‘..și dă-le Doamne un colțișor de Rai’. Noi cunoșteam rugăciunea aceasta, pentru că s-a răspândit în popor, însă am trăit personal experiența binecuvântării lui. Aproape o săptămână, în fiecare zi simțeam o bucurie și o pace deosebită și aceasta se explică prin faptul că era cu adevărat un om sfânt care transmitea pacea și bucuria Duhului Sfânt. Prezența Duhului Sfânt în om este cea mai mare lucrare în Biserică și cea mai prețioasă. De aceea, am hotărât să venim să facem pomenire la 20 de ani de la trecerea sa la Domnul. S-au scris câteva cărți și una dintre ele, pe care am publicat-o la Iași avea titlul ‘Părintele Paisie Olarul – povățuitor al credincioșilor către poarta cerului’. Am descoperit, apoi, un manuscris al său despre monahii de la începutul secolului al XX-lea, după Primul Război Mondial care a fost publicat sub numele „Dă-le Doamne un colțișor de rai”. Avea multă înțelepciune și ne-am gândit că este povățuitor al credincioșilor și acum, prin rugăciunile sale, spre poarta raiului”.
În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre Biserica Mănăstirii Golia care va fi resfințită duminică: „Desigur al treilea motiv important pentru care am răspuns invitației Înaltpreasfințitului Teofan este resfințirea Bisericii Mănăstirii Golia după 350 de ani de existență, 350 de ani de rugăciune, 350 de ani de mărturisire, 350 de ani de apărare a dreptei credințe. Acolo este înmormântat un Patriarh Ecumenic și o mulțime de oameni care au luptat pentru păstrarea credinței ortodoxe. Este o biserică precum o cetate, numai Iașiul mai păstrează șapte biserici în formă de cetate; nu se mai găsesc în Europa Răsăriteană orașe care au șapte mănăstiri înconjurate cu ziduri de cetăți, astfel trebuie pusă în evidență bogăția și frumusețea acestor mănăstiri cetate”.
La final, Patriarhul României a mulțumit pentru primirea deosebită și a vorbit despre legătura dintre hramul Sfintei Parascheva și al Sfântului Dimitrie, Ocrotitorul Bucureștiului: „Am venit să vedem evlavia credincioșilor și să vedem că unii dintre ei, în luna octombrie, după ce se roagă la Sfânta Parascheva vin și la Sfântul Dumitru. De aceea, o să comandăm la Panselinos, la această echipă de tineri iconografi, o icoană care să aibă doi sfinți: Sfânta Parascheva și Sfântul Dimitrie și sub ei scene din viața lor. Aceasta este icoana lunii octombrie, un sinaxar concentrat pentru luna octombrie. Am primit deja un sinaxar pictat al lunii septembrie, dar acum facem unul special și o să multiplicăm această icoană ca să vadă lumea că cele două hramuri nu sunt în competiție, ci se completează și arată izvoare ale binecuvântării pentru întreg poporul român. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să simțim prezența și lucrarea rugăciunilor sfinților în viața noastră și împreună cu ei să preamărim pe Dumnezeu, să-I mulțumim pentru toată lucrarea Bisericii și în același timp să ne întărim în credință mai ales când trecem prin încercări. Vă mulțumim pentru primirea frumoasă, pentru cuvântul cald adresat și pentru prezența dumneavoastră. Să trăiți întru mulți și binecuvântați ani”.
