În Duminica întâi după Pogorârea Sfântului Duh, a Tuturor Sfinților, 19 iunie 2011, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Fânațe, Protopopiatul Beiuș, unde a săvârșit târnosirea bisericii din lemn, monument istoric, și a binecuvântat lucrările noi de la biserica din zid, după cum ne-a mărturisit Pr. Cosmin Tripon.
Parohia Fânațe este situată în Depresiunea Beiușului, de-a lungul Văii Băița, atestată documentar din anul 1652.
Biserica din lemn a parohiei, monument istoric, clasa A, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, datează din 1796, fiind pictată în 1832 de către zugravul Mihail Micula din Mociar, funcționând ca lăcaș de cult până în anul 2002.
În anul 2007 a demarat un amplu proiect de reabilitare a sfântului lăcaș, grav deteriorat, ce s-a finalizat în anul 2010. În această perioadă au fost refăcute turla și acoperișul, care au fost înlocuite și acoperite cu șindrilă. A fost realizată instalația de paratrăznet și s-au făcut tratamente de ignifugare și anticarii. S-a construit o nouă fundație din piatră zidită și s-au înlocuite tălpile putrezite. Au fost refăcute pridvoarele de la intrare. A fost tencuită cu pământ amestecat cu paie și văruită cu var în culoare albastru. S-a înlocuit podeaua din lemn cu alta nouă și în pronaos a fost pus tavan din scândură de brad. Au fost înlocuite geamurile distruse și refăcute ușile de intrare. În jurul bisericii a fost amenajat un trotuar din piatră concasată măruntă.
Valoarea totală a lucrărilor s-a ridicat la suma de 261.000 lei, banii provenind de la Primăria comunei Câmpani, Ministerul Culturii și Cultelor și Consiliul Județean Bihor. Biserica de zid din Fânațe, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință”, de dimensiuni impresionante, a fost construită în perioada 1990-1996. Ulterior, prin purtarea de grijă a vrednicului și neobositului preot Dumitru Mușet, paroh la Fânațe din anul 1993, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului și Comitetului parohial, de către cele 198 de familii de credincioși, precum și de către autoritățile locale și centrale, la care s-au adăugat câțiva sponsori, sfântul lăcaș a fost pictat în tehnica „fresco” de către pictorul Ioan Aron, fiu al satului, a fost montat un iconostas din lemn de stejar sculptat, s-a introdus încălzirea centrală și a fost înzestrat cu toate cărțile și obiectele de cult necesare desfășurării în bune condiții a serviciului divin religios.
În ziua de sărbătorire a tuturor sfinților, Ierarhul Oradiei a fost primit cu emoție sfântă de întreaga comunitate, în frunte cu autoritățile locale, la biserica cea noua, unde copii și tineri îmbrăcați în port popular au făcut îndătinatele urări de bun venit și au oferit buchete de flori. Evenimentele sfințitoare au debutat prin târnosirea vechii biserici de lemn, urmată de slujba de binecuvântare a lucrărilor la noua biserică și, apoi, Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de 24 de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Sofronie a subliniat importanța Duminicii Tuturor Sfinților, ca zi specială de cinstire nu numai a sfinților trecuți în calendar și sinaxar, ci și a acelora „neștiuți de oameni, dar știuți de Dumnezeu”. „La Rusalii sărbătorim întemeierea Bisericii, numită și „comunitatea sfinților”. Primul și cel mai important efect al venirii Duhului Sfânt în lume este sfințirea vieții omului. Omul care își sfințește viața prin lucrarea Duhului Sfânt ajunge la măsurile sfințeniei, intrând în ceata sfinților”.
Chiriarhul Oradiei a enumerat, apoi, câteva modalități de cinstire a sfinților în Biserica Ortodoxă: „Îi luăm ca modele în viața noastră, ne botezăm copiii cu numele lor, îi chemăm în rugăciunile noastre, ridicăm biserici în cinstea și în amintirea lor și, mai ales, facem apel la puterea lor ori de câte ori, în viață, trecem prin greutăți”.
Referindu-se la evenimentul istoric al târnosirii bisericii din lemn, Vlădica Sofronie a evocat, ca un arc peste timp și spațiu, rolul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul străvechiului lăcaș, de protector al dinastiei asăneștilor, al imperiului româno-bulgar sau vlaho-bulgar, organizație statală existentă înaintea formării statelor române sau descălecărilor. „Îl vedem în felul acesta legat, în mod fundamental, și cu puternică încărcătură simbolică de statalitatea română străveche, ca ocrotitor al românității sud-dunărene, adică al macedo-românilor, al românilor timoceni, al românilor care, împreună cu noi, cei de la nordul Dunării, alcătuim rămășițele Imperiului roman de Răsărit de odinioară, cu capitala la Noua Romă, Constantinopol. O astfel de zi specială este un prilej în plus pentru a întări demnitatea noastră națională, pentru a ne aduce aminte din ce neam glorios facem parte”, a spus Preasfinția Sa.
Părintele Ioan Balint, Protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului, a dat citire hrisovului întocmit special cu această ocazie, arătând că biserica din lemn târnosită „atestă vrednicia și trăinicia credinței ortodoxe pe aceste meleaguri”.
Preotul paroh Dumitru Mușet a adus mulțumiri preabunului Dumnezeu pentru realizările din cei optsprezece ani de pastorație la Fânațe, Preasfințitului Sofronie pentru prezență și binecuvântare, autorităților, credincioșilor, sponsorilor și tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui eveniment deosebit.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Oradiei l-a distins pe destoinicul preot Dumitru Mușet cu rangul de iconom-stavrofor, pentru întreaga lucrare pastoral-misionară desfășurată în parohie, cât și pentru opera ctitoricească pe care a realizat-o, dimpreună cu vrednicii credincioși din Fânațe.
