Târnosire de paraclis și liturghie arhierească la Mănăstirea Buna Vestire din Oradea

În Duminica a treia din Sfântul și Marele Post, a Sfintei Cruci, 27 martie 2011, Mănăstirea „Buna vestire” din Oradea a îmbrăcat haine de sărbătoare. În mijlocul obștii monahale și a pelerinilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a târnosit un nou paraclis al mănăstirii și a oficiat Sfânta Liturghie arhierească a Sfântului Vasile cel Mare, după cum ne-a mărturisit Pr. Silviu Dobai.

Vizita pastorală a Preasfințitului Sofronie la Mănăstirea „Buna Vestire” a început prin oficierea slujbei de târnosire a noului paraclis cu hramurile „Duminica Sfinților Români” și „Cuvioasa Parascheva”. Slujba de târnosire este un eveniment deosebit de important, cu semnificații bogate și roade alese, la finalul acesteia toți credincioșii, bărbați și femei, indiferent de vârstă, având posibilitatea de a intra în Sfântul Altar, a se închina și a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă.

Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea a luat ființă în anul 1997, în jurul unei biserici vechi din localitatea Episcopia Bihor, astăzi cartier al municipiului Oradea, construită în anul 1936 de către Armata Română, care în perioada interbelică a zidit numeroase biserici pentru românii ce locuiau în zonele de la granița de vest a țării. Din nefericire, datorită celui de-al doilea război mondial și, mai apoi, a instalării regimului comunist ateu în România, acest sfânt lăcaș a fost lăsat în paragină mai bine de jumătate de secol.

Între anii 1998 – 2007, monahiile de la nou înființata mănăstire, în frunte cu maica stareță stavrofora Pavelida Bădilă, s-au îngrijit de restaurarea integrală a bisericii, care a devenit biserică de mănăstire. Au fost realizate numeroase lucrări, dintre care amintim: în interior, biserica a fost retencuită și pictată în tehnica tempera, împodobită cu iconostas din lemn de tei, mobilier din lemn de stejar, policandru, parchet, încălzire centrală. În exterior, au fost efectuate lucrări de subzidire și consolidare, zidurile au fost retencuite, iar întreaga biserică a fost acoperită cu tablă de aluminiu. De asemenea, a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe.

În acest răstimp, în curtea mănăstirii a fost ridicat un altar de vară,cu un paraclis la subsol, corpuri de chilii, precum și o clădire pentru activitățile de asistență socială. Jertfa și munca maicilor de aici nu s-a oprit însă, ea a continuat cu amenajarea, în anul 2010, a unui nou paraclis, care a fost târnosit astăzi.

În cadrul Sfintei Liturghii, săvârșită în altarul de vară al mănăstirii, după citirea pericopei evanghelice duminicale, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a tălmăcit înțelesurile adânc duhovnicești ce se desprind din aceasta precum și semnificațiile Sfintei Cruci pentru viața creștinului dreptmăritor:

„Cea de-a treia Duminică din Sfântul și Marele Post al Păresimilor, a douăzeci și una zi a Postului, dacă ne gândim că Sfântul Post are patruzeci de zile, la care se adaugă Sfânta și Marea Săptămână, marchează intrarea în cea de-a doua jumătate a călătoriei noastre duhovnicești către Luminata Înviere.

Dacă primele două duminici din Post au fost închinate biruinței Ortodoxiei, a treia Duminică din Post este tot o Duminică a Ortodoxiei pentru că Sfânta Cruce este însemnul dreptei credințe. La sinodul din anul 843 de la Constantinopol, când s-a hotărât pentru totdeauna în Sfânta Biserică reașezarea la loc de cinste a sfintelor icoane, a fost luată aceeași hotărâre și cu privire la Sfânta Cruce și la Sfintele Moaște ale Sfinților.

Duminica Sfintei Cruci ne înalță, pe toți, pe Muntele Golgotei pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Nu putem despărți pe Domnul Hristos de Crucea Sa, căci prin Crucea Sa cea de viață făcătoare înțelegem cum Dumnezeu, făcându-Se om, Fiul lui Dumnezeu făcându-Se Noul Adam, a reparat prin lemnul Crucii greșeala, păcatul, neascultarea primului Adam care a gustat din rodul lemnului, pomul oprit și, încălcând porunca lui Dumnezeu, a rupt comuniunea de iubire cu Acesta și a fost izgonit afară din Rai. A trebuit să vină Însuși Fiul lui Dumnezeu, să Se facă om, ca tot printr-un lemn, de data aceasta lemnul Crucii, să pironească păcatul și moartea pe lemn, să moară de moarte cumplită, chinuitoare, o moarte infamantă, degradantă, în special pentru timpurile acelea, pe care a suportat-o Cel fără de păcat ca să ne spele pe noi, păcătoșii, de păcatele noastre.

Esența Postului este ascunsă în lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu pentru noi. Pentru ca moartea pe Cruce a Domnului Hristos și Învierea Sa să aibă ecou în viața noastră, să ne schimbe viața, să se marcheze în sufletul și trupul nostru, noi trebuie să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci atunci când postim și să ne oprim de la facerile cele rele, ca o jertfă mică, un mic sacrificiu, ce ne ajută pe noi să descoperim jertfa cea mare de pe Golgota, sacrificiul mântuitor al lui Hristos pentru păcatele oamenilor.

În pericopa evanghelică de astăzi ni se readuce aminte că Mântuitorul va veni din nou în slavă, cu sfinții îngeri. Sfânta Cruce nu este doar o înfricoșătoare armă împotriva diavolilor, dar este și criteriu pentru Judecata de Apoi. Pentru ca să putem sta drepți și să dăm răspuns bun Domnului la înfricoșătoarea judecată, trebuie să nu ne rușinăm de Crucea Sa. Nu întâmplător evanghelia citită astăzi începe cu cuvintele „cel care vrea să vină după Mine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”, căci cel care se rușinează de Hristos și de Crucea Lui, se rușinează și fuge și de propriile suferințe și încercări. Dar adevăratul creștin știe că viața aceasta înseamnă și suferințe, prigoane, și multă nedreptate, dar le suportă pe toate cu bunătate, blândețe și îngăduință, fără să-i judece pe cei care îi fac atâta rău, tocmai pentru că este creștin, și știe că mult mai mult a suferit Hristos, fără vină, fără păcat, fără greșeală, pentru noi cei mult vinovați și prea păcătoși. De aceea, creștinii nu se revoltă, ci mai degrabă acceptă persecuțiile, nu se ridică încercând să schimbe rânduieli din lumea aceasta pentru că știu că cetatea ai cărei cetățeni sunt ei este Împărăția cerurilor, întemeiată pe Muntele Golgotei prin Crucea Mântuitorul Iisus Hristos.

Biserica a fost întotdeauna pe Cruce și va rămâne pe Cruce, împreună cu mirele ei Hristos. Tocmai pentru aceasta bisericile noastre au Sfânta Cruce înălțată la loc de cinste, Crucea fiind podoaba cea mai frumoasă a unei biserici. Crucile care se înalță spre ceruri de pe turlele bisericilor anunță biruința vieții asupra morții, biruința Fiului lui Dumnezeu înomenit, iar sufletele noastre se umplu de nădejde. Fericite sunt așezările care au multe cruci, cruci văzute, pentru că pe cele nevăzute ni le purtăm cu toții, fiecare în taina vieții sale. Toate aceste cruci, atât cele văzute, cât și cele nevăzute, sunt o reflectare a Crucii de pe Golgota, alcătuind, împreună, marea cruce duhovnicească pe care Dumnezeu ne-o dăruiește să o punem în micuța noastră inimă de carne, pe care să o transformăm în altar de jertfă.

Acum, când ne aflăm la înjumătățirea Sfântului și Marelui Post, în răstimpul rămas până la Sfânta Înviere să ne străduim să înțelegem, fiecare dintre noi, taina propriei vieți și, mai ales, să vedem cât de multă lumină ne aduce în suflete Dumnezeu prin Crucea Fiului Său și prin lucrarea Sfântului Duh”.

La finalul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt festiv în care a binecuvântat mulțimea de pelerini prezenți și a felicitat obștea Mănăstirii „Buna Vestire” pentru jertfa depusă pentru înfrumusețarea Sfintei Mănăstiri și pentru misiunea sfântă pe care o realizează pentru Biserica lui Hristos: „Punem la inimă maicii starețe și celorlalte monahii de la Mănăstirea „Buna Vestire” să continue și pe mai departe lucrarea din acest colț de rai care este mănăstirea și să sporească rugăciunile, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră, spre apărarea Ortodoxiei, aici, la granița occidentală a României, și spre mărturie a frumuseții credinței dreptmăritoare înaintea întregii lumi. Dorim tuturor multă bucurie duhovnicească, post ușor, cu multe roade duhovnicești, sănătate, putere și voie bună, curaj sfânt în înfruntarea ispitelor vieții. Fie ca bucuria pe care a avut-o Sfânta Elena când a găsit Sfânta Cruce să vă însoțească în toate zilele vieții voastre”.

Comentarii Facebook


Știri recente