Taina Sfântului Maslu, pecete a rugăciunii pentru cel bolnav

Sfântul Maslu sau Eleoungerea este Taina în care, prin rugăciunile preoților și prin ungerea cu untdelemn sfințit, se împărtășește creștinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufletești și trupești, precum și iertarea de păcate, informează Ziarul Lumina, Ediția de Oltenia.

Cu toate că în Sfânta Scriptură nu se arată când a fost instituită această Taină, există numeroase dovezi despre practicarea ei în liturgicul Bisericii, încă din primele veacuri, de către Sfinții Apostoli și de ucenicii lor. Astfel, Sfântul Evanghelist Marcu spune: ‘Și ieșind ei (Apostolii), au propovăduit tuturor să se pocăiască. Și scoteau afară demoni mulți și ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i făceau sănătoși’ (Marcu 6, 12-13). La această Taină se referă și alte texte (Mc. 16, 18; Lc. 9, 6; FA 5 15-16; 19, 12 ș.a.) din care rezultă că ungerea cu untdelemn sfințit era o lucrare externă, văzută, prin care se împărtășea bolnavilor harul vindecător al Duhului Sfânt, ea având caracterul unei Taine pe care Apostolii o practicau, după porunca Mântuitorului. Faptul că Apostolii practicau de timpuriu această Taină, în vremea în care Mântuitorul propovăduia Evanghelia Sa, dovedește, pe de o parte, probabil că ea a fost instituită drept cea dintâi dintre toate Tainele, iar pe de alta, că ea a fost un mijloc prin care Mântuitorul Și-a asociat o bună vreme pe Apostoli la o acțiune de ajutorare și slujire a celor suferinzi și bolnavi, ceea ce, se pare, o confirmă și textul: ‘Și a străbătut Iisus toată Galileea… propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și neputința ce era în popor’ (Matei 4, 23).

Taina Sfântului Maslu în Vechiul și Noul Testament

Fără a avea caracter de Taină, ungerea cu untdelemn se practica și în Vechiul Testament, ca mijloc sfințitor, în următoarele momente: la aducerea jertfelor, la sfințirea obiectelor de cult sau la sfințirea persoanelor cu chemări speciale (regi, prooroci, preoți). De aici înțelegem de ce această ungere a primit în Noul Testament caracter de Taină, tămăduind bolile și aducând iertare de păcate, prin harul cel nevăzut al Duhului Sfânt.

Practicarea obișnuită a acestei Taine este arătată la Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, în capitolul al V-lea al epistolei sale, la versetele 14-15: ‘De este cineva bolnav între voi, să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și-l va ridica pe el Domnul, și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui’. Din cuvintele Sfântului Iacov aflăm că scopul acestei Sfinte Taine este vindecarea creștinilor suferinzi de orice fel de boală. De aici înțelegem că slujba Sfântului Maslu nu poate fi limitată doar la bolnavii care se află în pragul morții, ca o ‘extrema unctio’. Fundamentul biblic, regăsit în epistola Sfântului Iacob, justifică practica Bisericii noastre Ortodoxe de a săvârși Sfântul Maslu ori de câte ori este nevoie, pentru toți credincioșii care sunt în suferință, ispită și grea încercare.

‘Cele ce nu sunt cu putință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu’

Despre importanța acestei Sfinte Taine ne vorbesc Sfinții Părinți și scriitori bisericești. Iată ce spune în acest sens Sfântul Ioan Gură de Aur: ‘După cum un doctor înfricoșează pe bolnav și-i spune: Cutare bolnav a murit pentru că a băut apă rece, tot așa și Doctorul nostru îți dă a pildă un bogat care e bolnav, dar care dorește să trăiască și să fie sănătos; nu poate dobândi însă nici una, nici alta din pricină că este stăpânit de lăcomie și pleacă pe lumea cealaltă cu mâna goală. După aceasta îți dă iarăși o altă pildă, pe un bogat care se pârjolea de sete și nu putea avea nici o picătură de apă. Apoi Hristos, pentru a-ți arăta că poruncile Lui sunt ușoare, îți spune: ‘Uitați-vă la păsările cerului’. Dar, îngăduitor fiind, Învățătorul nostru nici pe bogați nu-i lasă să se deznădăjduiască. Le spune: ‘Cele ce nu sunt cu putință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu’. Chiar dacă ești bogat, Doctorul poate să te vindece. Nu nimicește bogăția, ci înrobirea ta de avuții, patima zgârceniei’ (Sf. Ioan Hrisostom, Omilii la Matei, Omilia a LXXXII-a, în PSB 23, Ed. IBMBOR, București, 1994, p. 846).

Ungerea ‘în numele Domnului’

Pentru cel ce crede, darurile revărsate din Taina Sfântului Maslu nu întârzie nici o clipă să apară. Cel ce se roagă cu adevărat către Marele Doctor primește îndată vindecarea de bolile sufletești și trupești.

Au existat multe voci care, învrăjbite de ‘cel viclean’, au pus la îndoială valoarea taumaturgică a acestei Sfinte Taine. Relevanța exemplelor și realitatea vindecărilor concretizate în viața credincioșilor sunt exemple grăitoare ale puterii harului dumnezeiesc dobândit în rugăciunea pentru celălalt. Nu poate exista nici pe departe o comparație cu tămăduirea medicală, întrucât efectul acestei eleoungeri aduce mai cu seamă iertarea de păcate, pecetluirea făcându-se ‘în numele Domnului’.

Comentarii Facebook


Știri recente