Sufletul Părintelui Cleopa a intrat prin porțile împărătești ale Bisericii strămoșilor noștri din ceruri

Scrisoare cu prilejul înmormântării Arhim. Cleopa Ilie a vrednicului de pomenire Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist și citită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei:

„După vigoarea sa sufletească și după prezența sa vie și binefăcătoare, atât în sânul sfințitei obști ascultătoare a Mănăstirii Sihăstria, cât și în largul nesfârșit al Ortodoxiei, al Creștinătății și chiar al lumii, nu ne așteptam ca Părintele sufletesc al atâtor monahi și creștini și al nostru al tuturor, să fie chemat în lumina neînserată a Prea Sfintei Treimi.

Lăsând pământului ceea ce i se cuvine lui spre a fi așezat între părinții și frații săi de ucenicie și ascultare din cimitirul mănăstirii, sufletul Părintelui Cleopa a intrat prin porțile împărătești ale Bisericii strămoșilor noștri din ceruri, unde va începe cealaltă viață întru bucuria Domnului nostru Iisus Hristos, alături de toți binecuvântații Părintelui Său.

În ciuda anilor și a nevoințelor sale zilnice în asistența sufletească a mulțimilor de credincioși, monahi, demnitari și preoți, și în ciuda sfaturilor de a se mai odihni, Părintele Cleopa îi întâmpina pe toți cu prospețimea gândului și cu puterea cuvântului. Acesta, cuvântul și privirea de sub streașina sprâncenelor, îl legau cu toți ascultătorii contopindu-și personalitatea prin sfaturi, compătimiri ușurătoare de poveri lăuntrice, sau pătrunse de biciul cel nevăzut de îndepărtare a păcatului, ca în cele din urmă să devină chipul Păstorului purtând pe umeri oaia cea dobândită din lăcomia lupului răpitor de suflete. Deși ceata ascultătorilor ce-i răpeau zilnic liniștea și timpul de odihnă era constituită în gene ral din persoane de vârstă fragedă și din cele cu tâmplele cărunte, și deși receptivitatea era deasemeni diferită, potrivit gradului de cultură, gândul marelui duhovnic se făcea înțeles cu valoarea lui întreagă de către fiecare participant, actualizându-se din zi în zi slăvită și cea mai presus de fire minune a limpezimii și înțelegerii dumnezeieștilor adevăruri ca la Cincizecime.

Împletirea gândurilor și a simțămintelor sale de iubire cu setea de cunoștințe și de vindecări ale mulțimilor de credincioși și pelerini, care zilnic îl asaltau apoi cu întrebări personale, neobositul părinte devenea una cu ei. Le deslușea nedumeririle, la lămurea întrebările, le împărtășea durerile și nu uita să descrețească frunțile cu întâmplări și pilde vesele, dar ziditoare de suflet. Această zilnică întâlnire cu toți cei ce poposeau în fața chiliei sale constituia un fel de plinire a existenței lui de o viață întreagă. Această experiență reînnoită din zi în zi a și constituit izvorul limpede și bogat al predicilor tipărite, cerute și căutate de preoți și credincioși.

După a noastră puțină cunoaștere și modestă apreciere, taina vieții, nevoințelor, slujirilor ascultătoare, jertfelnice și totale ale acestui autentic monah, grăitor de Dumnezeu și trăitor statornic al frumuseților celor cerești, Părintele nostru Cleopa a înscris cu darul lui Dumnezeu, odată cu numele său și cel al monahismului românesc și pe cel al Bisericii noastre în Sfânta Cronică a Isihasmului, roditor din adâncimea istoriei noastre și în adâncimea sufletelor celor iubitori de frumos, agonisind în inimă vistieria rugăciunii de unde în întreaga sa viață a zvâcnit Numele lui Iisus.

Pildă și chip de nevoință tuturor întru desăvârșirea la care suntem chemați în această clipă de vremelnică despărțire, să ne plecăm genunchii sufletului în fața rămășițelor pământești ale mult prețuitului Părinte Cleopa și să rugăm pe Prea Sfânta Treime și pe Prea Curata Maica lui Dumnezeu să ne ajute a sluji Biserica și neamul cu credincioșia și statornicia Arhimandritului Cleopa.

Prea Cuvioase Părinte Victorin, iubiți părinți și frați ai Sfintei Mănăstiri Sihăstria, nu vă întristați, rogu-vă împreună cu Sfântul Apostol Pavel. Mulțumiți lui Dumnezeu că în calitate de fii ai săi duhovnicești, ai Părintelui Cleopa, sunteți și moștenitori ai bogățiilor lui, agonisite de el în acest loc sfânt: iubirea, rugăciunea, viețuirea în comuniune sfântă, în gândire, în ascultare, în răbdare, în statornicie și în unitatea Treimică. Vegheați și păstrați această moștenire, a noastră, a tuturor. Așa vă veți bucura în Domnul, că sunteți ucenicii unui mare Avvă, bucurându-ne astfel și pe noi, membri ai Sfântului Sinod, și pe I.P.S. Mitropolit Daniel, ucenicul iubit și prețuit de adormitul întru Domnul Părintele și fratele nostru, Arhimandritul Cleopa.

Cunoscând adevărul că al Domnului este pământul și plinirea lui, să-1 însoțim acum cu cântarea: Veșnica lui pomenire!

Dată în Reședința Sfintei Patriarhii, 4 decembrie 1998”

(Articol publicat în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, extras din nr. 11-12/nov.-dec. 1998)

Comentarii Facebook


Știri recente