Studii despre tradiții răsăritene și influențe occidentale în Evul Mediu românesc

Cititorii rubricii „Memoria Bisericii” sunt obișnuiți să lectureze despre trecutul recent al Bisericii noastre. Însă, la fel de fascinantă, pe alocuri chiar mai mult, este și istoria medievală a spațiului românesc și a Bisericii strămoșești în special. Evul Mediu românesc, deși intens studiat, încă mai ascunde numeroase enigme, care atent cercetate, de cele mai multe ori în chei diferite, pot aduce o serie de informații noi despre trecutul Bisericii noastre. În acest sens, dorim să prezentăm cartea istoricului Pavel Chihaia, „Tradiții răsăritene și influențe occidentale în Țara Românească”, apărută la Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor în 1993. Inițial volumul a apărut în anul 1983 la o editură patronată de un român din München.

Cartea conține un grupaj de studii ale lui Pavel Chihaia, care tratează o serie de secvențe medievale românești, precum: trei miniaturi din Chronicon Pictum de la Viena, celebră pentru ilustrarea atacului lui Carol Robert de Anjou din 1330 asupra Țării Românești condusă de Basarab I; cetățile voievodului Mircea cel Bătrân; despre biserica domnească din Curtea de Argeș și confesiunea primilor voievozi ai Țării Românești, astăzi mult disputată de unii istorici de modă nouă; Vlad Dracul voievod al Țării Românești și cavaler al Ordinului Dragonului; Stema de piatră a voievodului Țării Românești; despre pronaosul bisericii voievodului Neagoe Basarab din Curtea de Argeș; Sculptura casei Năstureilor de la Herăști; „Negru Vodă” – creație cărturărească a epocii lui Radu de la Afumați sau despre structura culturală în orașele Țării Românești la mijlocul secolului al XVII-lea. Așadar ne aflăm în fața unor cercetări care privesc o tematică bogată, pe filon cultural-religios, într-un segment de timp relativ mare, de la întemeierea Țării Românești, adică mijlocul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XVII-lea marcat de domnia lui Matei Basarab. Remarcăm discuția pe care Pavel Chihaia ne-o propune asupra temei confesiunii primilor voievozi ai Țării Românești, în care demonstrează că a fost răsăriteană, ortodoxă, deoarece aceștia s-au aflat sub influența constantă a Bizanțului cu toată agresivitatea de care prozelitismul catolic dădea dovadă în contextul cruciadelor târzii. Apoi, Chihaia se oprește asupra numelui pe care tatăl lui Vlad Țepeș l-a purtat, acela de „Dracul”, deoarece ca membru al Ordinului „Sf. Gheorghe”, al cărui simbol îl purta pe îmbrăcăminte, poporul l-a asociat cu diavolul. În fapt, ordinul lupta împotriva otomanilor păgâni. Însă ceea ce merită remarcat este faptul că acest simbol al domnitorului Vlad Dracul a fost găsit pe emblema sculptată pe zidul de incintă al Mănăstirii Argeșului, care va fi fost înaintea ctitoriei lui Neagoe Basarab. Detaliu care l-a determinat pe istoricul Chihaia să susțină că Mănăstirea Argeșului cunoscuse o fază de reconstrucție în vremea lui Vlad Dracul.

Un alt studiu interesant este despre datarea casei boierilor Năsturei de la Herești, județul Giurgiu, cumnați ai domnitorului Matei Basarab. Pavel Chihaia aduce în discuție o serie de elemente istorice până acum ignorate și face câteva analogii cu componente arhitectonice ale bisericii din această curte boierească și ale Mănăstirii Plătărești, din apropiere, ridicată de Elena Doamna, soția voievodului Matei Basarab. Istoricul demonstrează că locuința boierilor Năsturei, de dimensiunile unui veritabil palat cu aer renascentist, a fost ridicată la inițiativa Doamnei Elena, tot așa cum ridicase bisericile din incinta boierească și pe cea în jurul căreia avea să funcționeze Mănăstirea Plătărești.

Așadar, cartea istoricului Pavel Chihaia este o invitație la lectură despre vremurile de odinioară, în care domnitorii și boierii, cu toată cruzimea de care uneori dădeau dovadă, își întorceau fața către cele sfinte în căutarea mântuirii.

(Articol publicat în Ziarul Lumina din 9 septembrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente