Studenții teologi arădeni în ghearele Securității

După arestări, studenții de la Teologie, dar și ceilalți tineri din liceele arădene au trecut prin malaxorul anchetelor de la Siguranța comunistă. În urma cercetărilor s-a stabilit că studentul Gheorghiță Viorel ar fi primit ordin de la liderul legionar Gligor Cantemir pentru organizarea ‘Frățiilor de Cruce’ pe județul Arad, totodată găsindu-se relații cu tineri de la Oradea. Totuși, potrivit documentelor din arhiva penală, nu reiese în mod clar ‘activitatea politică’ a celor arestați. În fapt, autoritățile comuniste erau interesate să-i lichideze pe cei care nu se încadrau în ‘democrația populară’, după principiul: ‘dacă nu este cu noi, atunci este legionar’. Cu toate acestea, majoritatea arestaților erau foarte bine caracterizați, în genul: ‘pătruns de un spirit religios, hotărât, convins, fără vicii, destul de periculos. Este un element greu de redresat’. În cazul lui Gheorghiță Viorel, cei din Siguranță mai adăugau în fișa personală: ‘un erudit în Filosofie, inteligent, cult, mistic, spirit de inițiativă’. În consecință, tinerii arestați au fost trimiși în judecată, după trei zile de proces, prin Sentința nr. 449 din 25 martie 1949 (praznicul Bunei Vestiri) a Tribunalului Militar Timișoara, fiind condamnați, după cum urmează: Viorel Gheorghiță, la 20 de ani muncă silnică; Crăciun Oprea, la 8 ani închisoare corecțională; Aurel Raica, la 3 ani și 6 luni închisoare corecțională; Gheorghe Bej, la 2 ani și 6 luni închisoare corecțională; Petru Lupșa, la 2 ani închisoare corecțională; Petru Balint, la 1 an închisoare corecțională, și Emil Nedescu, care a fost achitat. După condamnare, tinerii au fost trimiși în procesul reeducării de la Pitești, deoarece erau considerați mistici, chiar dacă majoritatea acestora ceruseră să meargă ca voluntari pe șantierele din țară. Acest fenomen al arestărilor a condus la desființarea unor instituții de învățământ teologic din țară, considerându-se că numai astfel pot fi lichidate așa-zisele cuiburi legionare. Era o metodă a autorităților comuniste de a limita forța Bisericii într-o societate condamnată la secularizare și ateizare. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 27 ianuarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente