Stema Patriarhiei Române : „Crucea cu subdiviziuni de cruci la infinit”

Patriarhia Română, înființată în anul 1925, avea nevoie de o stemă sau emblemă care să reprezinte noua instituție. Proiectul a fost elaborat din inițiativa patriarhului Miron Cristea, realizat de pictorul Costin Petrescu și aprobat de Parlament. Regele Ferdinand a promulgat legea prin Decret Regal, fiind publicată în Monitorul Oficial la 3 mai 1928.

În jurnalul de ‘Însemnări personale’ al fericitului întru pomenire patriarh Miron Cristea se regăsește un capitol despre ‘Emblema patriarhiei’. Pentru realizarea grafică a fost contactat pictorul Costin Petrescu (1872-1954), autorul lucrării ‘Marea Frescă a Neamului’ de la Ateneul Român. ‘Eu aveam gata ceva emblemă, dar era numai o încercare. Spre a o complecta, am dat directive pictorului Costin Petrescu, ca – pe baza lor – să facă un proiect’, mărturisea patriarhul Miron la scurt timp după învestitură.

Vulturul, reprodus pe stema Regatului și a Patriarhiei

Inițial, patriarhul alesese motivul vulturului cu cruce în cioc, reprodus și în stema Regatului României, idee nuanțată ulterior pentru a nu se confunda cu emblema de stat: ‘La mijloc era un vultur cu aripile desfășurate și cu o cruce în gură. Aveam încă din Ardeal un proiect cu ‘crucea în cioc’. Și fiindcă și vulturul din emblema țării are în cioc cruce, ceea ce e foarte lăudabil, căci ridică caracterul creștin al țării, era absolut necesar să nu fie vulturul cu crucea în cioc’. Preafericirea Sa a explicat această imagine suveranului țării: ‘Regele Ferdinand nu înțelegea ce caută ‘vulturul’ în emblema patriarhiei. Atunci i-am explicat că vulturul e simbolul arhieriei. La sfințire ca arhiereu, candidatul stă tot pe un covor cu vultur, numit ‘vulturul’ și în proporția cum se citesc ‘rugăciunile și cele rituale’, candidatul tot înaintează dela picioare la trup și până la capul vulturului. În biserică episcopul etc. stă totdeauna pe un covoraș sau pernă cu vultur, drept simbol, că gândurile unui episcop și preocupările lui trebuie să zboare continuu în sfere superioare, curate, ideale, ca vulturul. Atunci a înțeles.’

Crucea patriarhală

În locul vulturului, poziția centrală a emblemei a fost ocupată de crucea Patriarhiei Române: ‘Am scos din centrul emblemei vulturul cu aripi întinse și am pus Crucea patriarhiei române, adică o cruce aleasă de mine, cum am văzut-o din lemn, cu gratii nu de apărare ci decorative, la o casă țărănească, adecă o Cruce de bază și cu subdiviziuni de cruci la infinit, respectiv până la posibilul diviziunii. Această cruce am așezat-o pe bisericuța și clopotnița mea de la Toplița. Am văzut-o de vrâo 2 ori și pe biserici vechi de lemn în Moldova și Ardeal.’ Domnul Gheorghe Vasilescu, șeful Serviciului Arhivă din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod, explică, în ‘Enciclopedia Ortodoxiei românești’, semnificația crucii patriarhale: ‘Pe câmpul roșu al scutului mic se află înscrisă în culoare aurie, cu margini negre, o cruce specială. Baza acestei cruci o formează o cruce grecească având cele patru brațe egale. La jumătatea celor patru brațe ale primei cruci se formează încă o cruce, în total patru cruci cu brațe egale, de mărime mijlocie. La capetele exterioare ale celor patru cruci mijlocii se formează alte 12 cruci mai mici, cu brațe egale, numărul total al crucilor mari, mijlocii și mici fiind 17. Acest număr arată că posesorul emblemei își întindea jurisdicția peste încă 17 eparhii, pe lângă cea a Bucureștilor. ș…ț Această cruce specială, înscrisă chiar în centrul emblemei, pe scutul cel mai mic de culoare roșie, este Crucea Patriarhală și simbolizează Patriarhia Română. În alcătuirea ei, patriarhul Miron Cristea s-a inspirat, potrivit afirmațiilor sale, de la niște grătele decorative pe care le-a văzut la fereastra unei case țărănești din cătunul Cătimănel, aparținător comunei Toplița, din Transilvania.’

Însemnele Patriarhiei

Simbolul arhieresc amintit se regăsește în cei doi vulturi care susțin Crucea patriarhală: ‘Această cruce pe blazonul roșu o țin 2 vulturi cu piciorul, adecă simbolizând demnitatea arhierească bifurcată în jurisdicția mea de arhiepiscop al eparhiei Bucureștilor și de mitropolit al Ungrovlahiei cu 5 episcopii sufragane’, mărturisea patriarhul Miron.

Deasupra crucii se coboară un porumbel, simbol al demnității patriarhale: ‘Demnitatea a 3-a arhierească, de patriarh e reprezentată prin porumbelul de deasupra crucii, cu ramura de măslin a ‘păcii’ în cioc. Capul bisericii, adecă cu ajutorul Duhului Sfânt, conduce Biserica în spiritul păcii.’

Dacă vulturii susțin cu câte un picior crucea patriarhală, celelalte două picioare coboară pe vârfurile unor munți: ‘Picioarele celor 2 vulturi stau pe 5 munți – cele 5 mitropolii ale patriarhiei române: Muntenia, Moldova, Ardeal, Bucovina, Basarabia’.

Imaginea centrală, alcătuită din crucea patriarhală, vulturi, porumbel și crestele munților, este conturată de un metanier călugăresc și susținută de mâinile a doi îngeri îmbrăcați în veșminte diaconești: ‘Un blazon mai mare e ținut de 2 îngeri, ca diaconi. Acest blazon vânăt e conturat de mătănii călugărești, fiindcă arhiereul până la patriarh iese dintre călugări’. Deasupra blazonului sunt ‘cârja arhierească, crucea de procesiune’, iar ‘între ele mitra arhierească’. Cei doi îngeri ‘stau cu picioarele pe o foaie cu inscripția: ‘Păstorește oile mele’ â misiunea episcopului’.

Aprobarea emblemei Patriarhiei

Proiectul patriarhului Miron Cristea a parcurs toți pașii pentru a fi aprobat drept stemă a Patriarhiei Române, impunându-se și reprezentând imaginea Bisericii Ortodoxe Române până în zilele noastre: ‘Ioan I.C. Brătianu și-a făcut și el observările și a aprobat. Comisia heraldică a executat dorința mea și a dat colorile cum se văd. Ministrul Cultelor Alexandru Lapedatu a făcut legea în parlament pentru aprobarea ei.’

În anul 1927, proiectul a fost definitivat de Comisia heraldică a statului, condusă de prof. Mihail Săulescu. Conform ‘Enciclopediei Ortodoxe românești’, stema Patriarhiei a fost aprobată prin Legea specială nr. 70, votată de Senat la 28 martie 1928, și de Camera Deputaților la 6 aprilie. Decretul regal nr. 1148 din 25 aprilie 1928 promulga legea votată de Legislativ, fiind publicată în Monitorul Oficial la 3 mai 1928, cu următorul text: ‘Pe scut albastru, un scut mic roșu, încărcat cu crucea patriarhală de aur și susținut de doi vulturi de aur, ce stau pe cinci coline de argint. De sus se coboară în zbor un porumbel de argint ținând în cioc o ramură verde de măslin. Scutul cel mare este timbrat de mitra patriarhală de aur, însoțită, la dreapta, de o cruce de aur, iar la stânga, de o cârjă de aur, amândouă încrucișându-se sub scut. De ele atârnă, pe laturile scutului, un șir de mătănii negre, ce se termină jos printr-un ciucure negru. Doi îngeri de argint cu nimburi de aur și veșminte de aur, presărate cu cruciulițe negre, susțin de o parte și de cealaltă scutul cel mare, iar dedesubt, pe o eșarfă roșie, este scris cu litere de aur: Paște oile Mele.'(Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 5 august 2010)

‘Pe scut albastru, un scut mic roșu, încărcat cu crucea patriarhală de aur și susținut de doi vulturi de aur, ce stau pe cinci coline de argint. De sus se coboară în zbor un porumbel de argint ținând în cioc o ramură verde de măslin. Scutul cel mare este timbrat de mitra patriarhală de aur, însoțită, la dreapta, de o cruce de aur, iar la stânga, de o cârjă de aur, amândouă încrucișându-se sub scut.’ (Monitorul Oficial din 3 mai 1928)

Comentarii Facebook


Știri recente