SPRIJINUL DE LA BUGETUL DE STAT PENTRU CULTE ESTE CONSECINȚA CONFISCĂRII PROPRIETĂȚILOR BISERICEȘTI

În legătură cu inițiativa legislativă a domnului deputat Remus Cernea referitoare la o altă formă de finanțare a cultelor decât cea de la bugetul de stat, precizăm următoarele:

1. Sprijinul pentru culte de la bugetul public este o consecință a secularizării de către stat a averilor bisericești în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza din anul 1863. Prin Legea pentru secularizarea averilor mănăstirești adoptată și publicată în ziua de 17/29 decembrie 1863 au fost confiscate toate proprietățile bisericești. Astfel, art. 1 al Legii preciza: „Toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale statului.”

Potrivit istoricului Constantin C. Giurescu (Viața și opera lui Cuza Vodă, Editura Științifică, București, 1966, pp. 148-149) în Țara Românească mănăstirile dețineau 16,55% din suprafața agricolă și forestieră a țării, iar în Moldova mănăstirile dețineau 12,16% din suprafața agricolă și forestieră a țării. De exemplu, Mitropoliei Moldovei din Iași i-au fost confiscate prin Legea de secularizare aproximativ 300.000 ha de teren agricol și forestier.

În scurt timp după adoptarea acestei legi, statul român a constatat că Biserica nu mai putea să asigure salariile preoților și să întrețină bisericile și celelalte imobile bisericești. Ca atare, a fost adoptată Legea clerului de mir și a seminariilor care prevedea salarizarea preoților de la bugetul de stat și Legea pentru reglementarea proprietăților rurale, potrivit căreia parohiile au primit un lot de pământ cultivabil, așa-numita sesie parohială. Aceste suprafețe agricole asigurau însă venituri modeste, după cum reiese din analiza situației cultelor din România reîntregită, făcută de Ministerul Cultelor în perioada interbelică, în care se preciza că se pot întreține integral din mijloace proprii doar 2% dintre parohiile ortodoxe ardelene și 3% dintre cele din Regat. În același timp, și altele din cheltuielile Bisericii (reparații, construcții) au fost preluate de către statul român ca o compensație materială pentru proprietățile preluate.

Acest sprijin a continuat să fie acordat inclusiv în perioada regimului comunist tocmai datorită obligației asumate de către stat în 1863.

O eventuală încetare a sprijinului statului față de Biserica Ortodoxă Română și alte culte ar trebui să fie urmată, în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericești confiscate, care, însă, între timp au fost folosite pentru împroprietărirea succesivă a populației sărace. În plus, banul public oferit cultelor provine de la contribuabili care sunt în majoritate creștini ortodocși.

2. Până la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, proprietățile bisericești erau administrate în cele două Principate Românești – Țara Românească și Moldova – de Casa Centrală a Bisericii. Veniturile realizate erau utilizate pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, construirea și repararea de biserici, salariile clerului, dar și pentru opera socială sau înființarea de școli și asigurarea salarizării cadrelor didactice. Biserica noastră contribuia cu bani la dezvoltarea învățământului românesc, dar și cu numeroase terenuri intravilane acordate în mod gratuit, pe care au fost construite școli. Această realitate se poate constata astăzi în multe localități, unde școala este construită în imediata vecinătate a bisericii.

În anul 1860, veniturile Casei Centrale a Bisericii din cele două Principate au fost încorporate direct în bugetele celor două provincii, deși statul nu ar fi trebuit să aibă niciun drept asupra acestora. În consecință, statul și-a luat responsabilitatea sprijinirii unităților de cult și a personalului bisericesc.

3. Sprijinul de la bugetul de stat pentru culte nu se face din milă, ci reprezintă o recunoaștere a contribuției cultelor la viața societății românești. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, „statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, statutul lor de factori ai păcii sociale, precum și rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte Biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești” (art. 7, alin. 1 și 2).

4. Sprijinul de la bugetul de stat asigură doar în parte cheltuielile pentru salarizarea personalului clerical și neclerical al cultelor religioase. Potrivit statisticilor oficiale ale Ministerului Finanțelor Publice, din cei 14.231 de preoți și diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, peste 1.000 sunt salarizați exclusiv din fondurile proprii ale unităților bisericești, iar aproape 1.500 din cei aproximativ 17.000 de salarizați neclericali sunt plătiți integral de Biserică. La aceste cheltuieli salariale ale unităților bisericești se adaugă și cele pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult (plata facturilor la curent electric, apă, gaze etc.), pentru lucrări de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ, pentru furnizarea în nume propriu și/sau în parteneriat de servicii sociale acreditate în condițiile legii, pentru acțiuni specifice și alte activități non-profit ale cultelor religioase, conform Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, potrivit articolului 15, alin. 1, lit. f, din Codul Fiscal.

5. Statul român nu finanțează opera social-filantropică și cultural-educațională pe care Biserica Ortodoxă Română o desfășoară în beneficiul unor categorii defavorizate din societate. În pofida crizei economice din ultimii ani, lucrarea socială a Bisericii nu s-a diminuat, ci, dimpotrivă, a cunoscut anual o ușoară creștere. De exemplu, în anul 2012, pentru susținerea activităților social-filantropice, desfășurate prin intermediul celor 679 de instituții sociale și 767 de proiecte și programe sociale, eparhiile Patriarhiei Române au cheltuit aproximativ 70.000.000 lei, sumă provenită din donațiile credincioșilor și alte venituri bisericești proprii.

6. Sumele primite de la stat sunt relativ mici, întrucât reprezintă doar 0,2% din bugetul de stat. Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Finanțelor Publice, în anul 2013 celor 18 Culte recunoscute din România le sunt alocate de la bugetul de stat 487, 4 milioane lei din care 276,9 milioane lei pentru salarizarea personalului clerical, 174,1 milioane lei pentru salarizarea personalului neclerical și 36,4 milioane lei sprijin pentru construcții, restaurări etc. Suma de 487, 4 milioane lei reprezintă 0,2% din bugetul de stat pe anul 2013, respectiv 0,08% din PIB-ul României pe anul 2013. De pildă, contribuția pentru culte de la bugetul de stat este de aproximativ 10 ori mai mică decât bugetul pentru Educație (4, 4 miliarde lei).

7. În majoritatea statelor europene, cultele religioase beneficiază de sprijin financiar de la bugetul de stat, precum și de diferite scutiri fiscale cu scopul sprijinirii activității acestora în țările respective.

Așadar, după cum există un model german bazat pe tradiția istorică și economică a Germaniei, tot așa există și un model românesc care ține cont de istoria, cultura, religia, tradiția, realitatea socială și economică din România. De altfel, fiecare stat din Uniunea Europeană are specificul său. În acest sens, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene menționează că „Uniunea respectă și nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului național, Bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase din statele membre” (Partea I, Titlul II, art. 17, 1).

În concluzie, inițiativa legislativă a Domnului Remus Cernea este irealistă și inadecvată pentru contextul românesc actual. Ea nu rezolvă criza economică actuală, ci, dimpotrivă, ar putea crea și o criză în relația stat-culte religioase.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

6 sate în care să-ți petreci Crăciunul

Tradiții, peisaje unice și mănăstiri monument istoric, toate acestea reprezintă doar câteva din motivele pentru care ar trebui ca sărbătorile de iarnă să fie petrecute în vatra satului. Pentru a omagia toate aceste elemente definitorii…