Soluții pentru ieșirea familiei din criză

Familia creștină de astăzi se confruntă cu dificultăți majore care atentează la unitatea, integritatea și autenticitatea ei: slăbirea vieții spirituale în cadrul familiei, diminuarea nașterii de prunci, concubinajul și căsătoriile de probă, infidelitatea conjugală, avorturile, divorțurile, abandonul copiilor. Soluția propusă de Congresul internațional de teologie ‘Familia creștină, o binecuvântare pentru Biserică și societate’ (București, 1-3 noiembrie), pentru ca familia să iasă din această criză, constă în intensificarea și consolidarea relațiilor dintre viața familiei și viața Bisericii. De altfel, se impune și o colaborare mai strânsă între Biserică, Școală și Stat pentru salvarea instituției familiei.

Invitații congresului au descris familia prin termeni ca ‘biserică mică’, ‘nucleu’, ‘celulă’, spunând despre ea că este ‘cel mai stabil loc pentru a crește viitoarea generație’ (pr. prof. dr. Georgi Zviadadze), ‘elementul esențial în structura nu numai a societății, ci și a Bisericilor noastre, cărămida în construcția lor’ (pr. prof. dr. Luis Okulik), ‘celula originară a vieții sociale’ (pr. prof. dr. Isidor Mărtincă), ‘martor și apărător al Bisericii’, ‘mama, inima familiei și educatorul’, ‘nucleul parohiei’ (pr. prof. dr. Elia Raad). Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus despre familia creștină că este ‘binecuvântare și lumină a iubirii Preasfintei Treimi, întrucât în ea omul trăiește taina și bucuria filiației, fraternității și paternității. Din familia creștină credincioasă copilul învață să caute familia spirituală sfințitoare, adică Biserica, ai cărei membri sunt numiți fii și fiice, frați și surori, părinți și maici duhovnicești în Hristos, Fiul Tatălui ceresc. Duhul Sfânt Care purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul împărtășește Bisericii lui Hristos harul paternității duhovnicești pastorale (prin Hirotonie) și harul filiației (înfierii) duhovnicești baptismale (prin Botez), pentru ca toți creștinii să trăiască în comuniune spirituală ca frați și surori în Hristos Domnul, spre a participa la iubirea eternă a Preasfintei Treimi’.

Secularizarea familiei

În decursul timpului, viziunea asupra familiei s-a schimbat. Acum, tinerii se gândesc cu teamă la căsătorie și la formarea familiei, considerându-se nepregătiți pentru luarea unei hotărâri care implică întreaga viață, fiindu-le mai ușor să se complacă în relații ocazionale, care nu implică responsabilități. Potrivit referenților, printre cauzele care au dus la diminuarea importanței familiei au fost renunțarea Bisericii de a controla încheierea și desfacerea căsătoriei, sub influența secularizării și controlul statului, dar și Revoluția Franceză care prin Constituția din 1791, spune că ‘legea nu consideră căsătoria decât un contract civil’. ‘E vorba, în mod evident, de o lege care, pe de o parte, transformă femeia în subiect juridic și, pe de altă parte, autorizează după aceea divorțul (1792)’, a explicat pr. prof. dr. Nicolae Achimescu. Drept urmare, în Franța anului 1975, 66% dintre divorțuri au fost intentate de femei, ‘probabil și sub influența mișcărilor feministe’, mai spune pr. Achimescu. Pr. prof. dr. Vasile Răducă a amintit de emanciparea femeii de la începutul secolului trecut: ‘Femeia este mințită de profesioniști ai manipulării ca ea să aducă bani, fie prin utilizarea brațelor sale de muncă, fie prin vinderea propriului său trup, fie, de ce nu, prin cumpărarea tuturor invențiilor biochimice prin care ea va fi eliberată de riscul gravidității, încât libertatea de a fi exploatată să fie complet garantată’. Părintele Răducă a amintit și de biologul Alfred C. Kinsey, care pe baza unor studii a impus ideea că ‘în materie de relații sexuale nu se pune problema binelui și a răului, ba mai mult, relațiile sexuale începute cât mai devreme, cât mai frecvente și cu parteneri diverși și partenere diverse sunt bine-venite și aducătoare de sănătate’. Aceste idei s-au impus prin intermediul unui aparat de propagandă teribil, ducând la așa-zisa ‘revoluție sexuală’ din anii â60. Ceea ce este și mai grav, spune părintele, este faptul că, din păcate, la acestea au consimțit înseși femeile.

Astfel, astăzi, familia creștină se confruntă cu ‘fenomenul secularizării ce se manifestă prin: slăbirea vieții spirituale în familie, diminuarea nașterii de copii, concubinajul și căsătoriile de probă, infidelitatea conjugală, avorturile, divorțurile, abandonul copiilor, lipsa unei educații corespunzătoare a copiilor, plecarea la muncă în străinătate a unuia sau a ambilor părinți, lăsând copiii în țară, tendințe multiple de înlocuire a familiei tradiționale cu vechi și noi idoli ai egoismului și individualismului’, după cum a spus Părintele Patriarh Daniel. Pr. prof. dr. Rostislav Snighirev a adus în discuție câteva studii sociologice făcute pe populația din Ucraina, Rusia și SUA. Potrivit acestuia, o mare parte a copiilor abandonați din Rusia se fac vinovați de infracțiuni stradale, prostituție și consum de droguri. Legat de divorț, părintele a spus că în SUA durata de viață a unei căsnicii este de cinci ani, și chiar dacă în Rusia și Ucraina nu s-au făcut statistici în acest sens, ‘nu credem că situația este mai bună, deoarece două din trei căsnicii oficiale duc la divorț’. Despre uniunile consensuale acesta a spus că au devenit ‘normă de urmare a transformării familiei tradiționale. În SUA, procentul persoanelor căsătorite constituie deja mai puțin de 50% din persoanele care sunt parte a unei uniuni consensuale. Judecând după observațiile pastorale, acest procent este și mai mic printre tinerii din teritoriul fostei URSS, deoarece se consideră deja a fi normă căsătoriile de probă fără acte’.

În concluzia finală a congresului, pr. prof. dr. Ștefan Buchiu a spus: ‘Criza familiei în societatea contemporană este favorizată de criza spirituală și morală, dar și de cea economică, provocări de natură să destabilizeze instituția familiei, cu grave consecințe pentru viitorul omenirii. Pe de altă parte, criza familiei are repercusiuni și la nivelul vieții bisericești, punând probleme lucrării pastoral-misionare a Bisericii, erodând dimensiunea eclesială a familiei, împietând aspru educația religioasă morală a copiilor și tinerilor și afectând calitatea relațiilor interumane. Tradițiile familiei creștine sunt periclitate de fenomenul secularizării, al indiferentism-relativismului religios, al liberalizării excesive a codurilor de etică în spațiul european’.

Atmosfera creștină a familiei

Părintele decan Ștefan Buchiu a expus în concluzia sa și remediul depășirii crizei familiei propus de teologii prezenți la congres. Adică intensificarea și consolidarea relațiilor dintre viața familiei creștine și viața Bisericii, având ca mijloace sigure și eficiente Sfintele Taine, catehizarea copiilor și tinerilor, restaurarea vocației ascetice și jertfelnice a familiei, reîncreștinarea sau duhovnicirea spațiului în care familia trăiește și activează, afirmarea în orice împrejurare a identității eclesiale a fiecărui membru al familiei. ‘Se impun redescoperirea și valorizarea tradițiilor autentice creștine de exprimare a vieții de familie, revenirea la atmosfera creștină a familiei, reafirmarea stilului de viață creștin, concretizat de altruism, iertare, iubire, devotament și fidelitate. Lucrarea sfințitoare a Bisericii trebuie să consolideze și să adâncească pe cea catehetică destinată familiei și să fie urmată de cea social-caritativă, atenuând lipsurile materiale ale familiilor sărace, ale copiilor abandonați și oferind o șansă tinerilor aflați în șomaj sau copiilor ai căror părinți pleacă peste hotare’, a mai spus pr. Buchiu. ‘Trebuie să redescoperim puterea fidelității și sensul adevăratei libertăți. A fi credincios înseamnă a avea capacitatea de a depăși obstacolele. Sfânta Familie din Nazaret a cunoscut sărăcia și exilul, ceea ce reflectă experiențele atâtor familii din diferite țări ale Europei. Noii imigranți se află într-o situație care poate fi numită ‘exil’ din țările de origine. Se zbat să-și câștige existența, să-și întrețină familiile din țară și din străinătate. În fiecare zi se confruntă cu neputința de a câștiga lucrurile de strict necesar, de a-și plăti chiria, de a-și cumpăra hrana și de a-și educa copiii așa cum ar dori’, a susținut pr. prof. dr. Luis Okulik.

Pr. prof. dr. Rostislav Snighirev crede că educația copiilor trebuie controlată de către mica biserică, adică familia creștină, în care soțul, soția și copiii cresc în Hristos: ‘Tocmai în cadrul familiei le putem explica copiilor în ce constă purtarea imorală întâlnită în jur’. ‘Cert este că oamenii sunt mult mai ușor de ademenit la păcat în perioada tinereții, când sunt mai ușor influențabili. Atracția și influența celor de aceeași vârstă îi vor tenta să se atașeze majorității și să se desfete de plăceri vinovate. Foarte conștient de acest fapt, înțeleptul avertizează că cel ce se lasă pradă desfătărilor de tot felul în cele din urmă va avea parte de suferință (Proverbe 1, 27). Nu trebuie totuși înțeles că Biblia ar propune părinților să-și izoleze total copiii de societate sau de întâlnirile cu prietenii. Dimpotrivă, educația presupune socializare. Model poate fi chiar Domnul Hristos Care i-a avut în atenția Sa și pe copii și i-a mustrat pe ucenicii care voiau să-i îndepărteze de El’, a explicat pr. prof. dr. Petre Semen.

În cadrul activităților pastorale, preoții trebuie să aibă în vedere faptul că mulți dintre cei ce solicită oficierea căsătoriei pot fi învățați despre indisolubilitatea acestei Sfinte Taine, iar în cazul conflictelor dintre soți este nevoie ca integritatea căsniciei să fie păstrată prin orice mijloace. ‘O obligație pastorală constă și în a-i sfătui pe cei care conviețuiesc necununați să ia aminte la cuvântul Sfintei Scripturi, care spune că desfrânații nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu’, mai spune părintele Rostislav Snighirev, care îi sfătuiește pe tinerii creștini care au dificultăți în înțelegerea propriei identități sexuale să se adreseze experienței celor care au învins homosexualitatea și alte probleme legate de acestea.

Vorbind despre extenuarea în cadrul familiei preotului ortodox, pr. prof. dr. Antony Borisov a spus că singura soluție de ieșire din această stare pentru a nu ajunge la divorț este ‘regăsirea credinței și a nădejdii în Dumnezeu, iar relația cu Dumnezeu se va face în alt fel, calitativ, mult mai intens. Probabil că în aceasta și constă sensul extenuării: atunci când nu mai rămâne material uman, atunci când totul a fost ars, rămânând un loc pustiu, preotul este chemat de Dumnezeu la înnoirea credinței, la conștientizarea profundă a slujirii sale. Iar ajutorul în acest demers va veni din partea familiei’. Dar acest sfat este valabil și pentru credincioșii laici care se află într-un asemenea impas.

Conform concluziei părintelui Ștefan Buchiu, este nevoie și de o colaborare mai strânsă între Biserică, Școală și Stat pentru salvarea instituției familiei, pentru depășirea dificultăților de orice natură, ce atentează la unitatea, integritatea și autenticitatea familiei creștine. Doar prin eforturi comune ale tuturor instituțiilor abilitate, având în centru Biserica, lumea secularizată de azi poate redescoperi valorile religios-morale autentice și totodată vocația familiei creștine.

Lucrările referenților congresului internațional

1. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: ‘Familia – binecuvântare primordială pentru umanitate eternă’.

2. Pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu, Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Dumitru Stăniloae’, Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iași: ‘Profilul familiei europene: o abordare antropologico-istorică’.

3. Pr. prof. dr. Isidor Mărtincă, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București: ‘Biserica și familia’.

4. Pr. prof. dr. Rostislav Snighirev, Academia Teologică din Kiev, Ucraina: ‘Transformarea actuală a instituțiilor familiei și căsătoriei în lumina învățăturii biblice’.

5. Pr. prof. dr. Luis Okulik, director al Institutului de Științe Religioase (Trieste) – secretar al Comisiei de probleme sociale în cadrul Consiliului Conferințelor Episcopilor Europeni (St. Gallen, Elveția): ‘Rolul familiei creștine în evanghelizarea culturii europene’.

6. Pr. prof. dr. Antony Borisov, Academia Teologică din Moscova, Rusia: ‘Factor of family in phenomenon of ‘burnout’ of married priesthood’.

7. Pr. prof. dr. Georgi Zviadadze, rectorul Academiei Teologice din Tbilisi, Georgia: ‘Cinstită să fie nunta și patul neîntinat’.

8. Pr. prof. univ. dr. Petre Semen, Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Dumitru Stăniloae’, Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’ Iași: ‘Biserica, școala și familia, factori determinanți în educarea tinerei generații’.

9. Pr. prof. univ. dr. Vasile Răducă, Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Justinian Patriarhul’, Universitatea din București: ‘Familia creștină într-o lume secularizată’.

10. Pr. prof. dr. Elia Raad, profesor de drept canonic și decan al Facultății de Drept Canonic, Universitatea La Sagesse din Beirut: ‘Familia creștină: importanța sa și provocările cu care se confruntă în Orientul Mijlociu’. (Articol publicat în Săptămânalul Lumina de Duminică din data de 20 noiembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente