De activitatea filantropică, de consolidarea Parohiei nou-înființate Timișoara ‘Principele Carol’, numită mai târziu Iosefin, de construcția casei și a bisericii parohiale, de cântarea corală și de catehizarea tinerilor s-a preocupat în mod deosebit preotul Ioan Imbroane, paroh al acestei biserici între anii 1927 și 1941.
Astfel, pentru a contribui la ușurarea nevoilor și la alinarea suferințelor celor săraci, vârstnici, bolnavi și a familiilor cu mulți copii, preotul Ioan Imbroane a înființat Societatea caritativă ‘Sfânta Maria’ a femeilor din parohie. Sumele folosite pentru cei nevoiași proveneau din cotizațiile membrelor societății, din colectele inițiate în parohie, de Paști și de Crăciun, dar și din casetele speciale amplasate de societate în biserică, cu aprobarea preotului paroh și a Consiliului Parohial. Ajutoarele oferite constau din haine și alimente donate copiilor săraci, ajutoare speciale de sărăcie, bătrânețe și neputințe acordate multor enoriași. Parohul intervenea apoi la autorități, ori de câte ori îi cerea cineva, pentru ca solicitantul să primească un serviciu și să aibă din ce trăi.
Înființarea și organizarea Societății ‘Sfânta Maria’ s-a făcut în anul 1929, denumirea ei fiind de ‘Societatea Sfânta Maria a femeilor din Parohia ortodoxă română Timișoara Iosefin’. Prima acțiune a acesteia a fost aceea de a colecta mijloacele materiale necesare îmbrăcării copiilor săraci din parohie. S-a hotărât ca distribuirea darurilor colectate să aibă loc în cadrul unei serbări religioase organizate la 21 decembrie 1929.
Prima președintă, Maria Șendrea, a fost invitată la ședința Consiliului Parohial din 13 decembrie 1929, pentru a face cunoscut planul de activități și a primi aprobarea necesară din partea acestui for parohial de conducere. Din momentul înființării, Societatea ‘Sfânta Maria’ își face simțită prezența în parohie, dar și în celelalte parohii ale Timișoarei. Spre pildă, Consiliul Parohial i-a aprobat să organizeze o tombolă și un bufet la hramul bisericii din 8 septembrie 1930, în scopul colectării de fonduri bănești. Banii adunați nu au fost utilizați însă numai pentru activitățile societății, ci și pentru cele parohiale. Astfel, în anul 1931, societatea a donat Parohiei Timișoara Iosefin suma de 4.000 de lei, alte donații fiind pentru zidirea bisericii parohiale și pentru susținerea activităților filantropice.
Din păcate, până în anul 1941, documentele parohiale nu mai menționează activitatea societății social-filantropice. În acest an, societatea a fost absorbită de parohie, la 25 octombrie 1941 președinta și biroul de conducere încredințând registrele și averea acesteia epitropiei parohiale. La ședința Consiliului Parohial din 6 octombrie 1943 s-a propus însă reînființarea Societății ‘Sfânta Maria’, iar la 22 octombrie 1943, aceasta a fost reactivată sub formă de comitet parohial, sub conducerea preotului dr. Victor Vlăduceanu.
Odată reactivată, societatea redevine activă și, în anul 1944, împarte sinistraților de pe urma bombardamentelor care au afectat parohia suma de 50.000 lei, la 31 decembrie 1944 fiind împărțite daruri pentru 30 de copii săraci din parohie.
În raportul privind activitatea parohiei pe anul 1945, înaintat de către preotul paroh Iova Firca oficiului protopopesc Timișoara, este prezentată o sinteză a activităților social-filantropice desfășurate împreună cu societatea femeilor creștin-ortodoxe din parohie. Astfel, în Duminica bolnavilor, preoții bisericii și Societatea femeilor ‘Sfânta Maria’ au vizitat răniții de la Spitalul ‘Notre Dame’, împărțindu-le ajutoare.
La cele menționate mai trebuie adăugat că în anul 1945 societatea femeilor a organizat colecte pentru a-i ajuta pe nevoiași și, în același scop, a primit bani din partea parohiei, care au ajuns la 60 de copii săraci. Alte ajutoare în bani, haine și alimente au fost acordate parohienilor aflați în lipsuri și mai ales copiilor cu prilejul sărbătorilor de Paști și de Crăciun. Societatea ‘Sfânta Maria’ și oficiul parohial au oferit, de altfel, ajutoare și cu alte prilejuri, iar epitropia parohială a sprijinit constant trei foști epitropi și cantori.
La Duminica Ortodoxiei din anul 1946, societatea a colectat suma de 156.300 lei, pentru care preoții Iova Firca și Constantin Comșulea au solicitat episcopului Vasile Lăzărescu și Consiliului Eparhial aprobarea de a fi folosită în scopul cumpărării de alimente pentru săracii din parohie cu ocazia sărbătorilor Sfintelor Paști.
Dintr-un document înaintat de oficiul parohial serviciului sanitar al municipiului Timișoara rezultă că, în anul 1946, Societatea femeilor ortodoxe române din Parohia Timișoara IV Iosefin se numea ‘Sfânta Maria’, avea sediul în casa parohială (Piața Asănești nr. 8, astăzi Alexandru Mocioni nr. 9) și desfășura activități de înzestrare și împodobire a bisericii, precum și de ajutorare a nevoiașilor, în special a copiilor orfani. Președintele societății era preotul Constantin Comșulea, iar vicepreședinte, dr. Viorica Popa. Numărul membrelor era de 15, fondurile societății fiind constituite din subvenții primite de la parohie.
În același an, la sărbătoarea Crăciunului, Societatea ‘Sfânta Maria’ a oferit ajutoare în haine, încălțăminte și alimente unui număr de 45 de persoane, majoritatea copii, la această acțiune contribuind, pe lângă parohie, și câteva familii de credincioși, între care pr. dr. Isaia Popa și dr. Coriolan Băran.
Raportul anual înaintat de preotul Iova Firca oficiului protopopesc Timișoara, la 24 ianuarie 1947, menționează că, în anul 1946, societatea a dispus de 4.583.320 lei, proveniți din casetele puse în biserică, donații și colecte. Cheltuielile înregistrate au fost de 2.684.843 lei, la CEC fiind depusă suma de 1.900.477 lei. Se constată apoi că societatea ajuta lunar opt vârstnici săraci din parohie (cu câte 5.000 de lei), plătea curățenia în biserică (10.000 de lei săptămânal) și făcea donații substanțiale bisericii parohiale (trei rânduri de veșminte preoțești), Mănăstirii Săraca (200.000 de lei), Academiei Teologice transferate de la Oradea (200.000 de lei) și 50.000 lei pentru a cumpăra penicilina necesară unui polițist rănit la datorie. La Paști a ajutat cu alimente în valoare de 2.000.000 lei 65 de credincioși vârstnici și bolnavii internați în spitalele orașului, iar la Crăciun a oferit ajutoare pentru 45 de copii, în valoare totală de 15.000.000 lei. În anul 1947 societatea a donat Arhiepiscopiei Timișoarei suma de 2.000.000 de lei pentru ajutorarea studenților nevoiași de la Politehnică, iar la Crăciun a distribuit daruri (bani, alimente și îmbrăcăminte) pentru 50 de copii săraci din parohie. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat din data de 6 august 2011)
