Osana, Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului’ (Matei 21, 9). Cu aceste cuvinte de laudă L-au întâmpinat în urmă cu două mii de ani locuitorii Ierusalimului pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În Sinaxarul din Duminica Floriilor ni se spune că ‘Cel Care are cerul de tron, S-a urcat pe mânzul asinei și a intrat în Ierusalim’. Copiii evreilor, și ei chiar, așterneau înaintea lui haine și ramuri de finic; unii le aruncau, iar alții le purtau în mâini și strigau, mergând înaintea Lui: ‘Osana, Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel’ Acest lucru s-a întâmplat pentru că Preasfântul Duh le-a mișcat inimile lor spre lauda și slava lui Hristos. Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruința lui Hristos împotriva morții, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau în războaie să fie cinstiți și însoțiți în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci, pururi verzi. Mânzul de asină ne închipuie pe noi, poporul care ne tragem din păgâni. Hristos șezând pe mânzul asinei și odihnindu-Se pe el este proclamat înălțător de trofee, biruitor și Împărat al întregului pământ’.
Din aceste cuvinte ale Sinaxarului, ce ne mărturisesc cel mai bine bucuria primirii Domnului în Ierusalim în Duminica Floriilor, constatăm cum Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine smerit în Ierusalim în uralele poporului, dar întru aceasta ne lasă să întrezărim suferința Sfintelor Sale Pătimiri, dar și bucuria Învierii Sale Care este Învierea noastră, a tuturor. Astăzi Îl primim și noi cu bucurie pe Hristos în Ierusalimul inimii noastre, însă ca și locuitorii Cetății Sfinte de acum două mii de ani, ne lepădăm prin păcatele, prin patimile și prin trufia noastră de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, răstignindu-L în inimile noastre prin gândurile, faptele și cuvintele păcătoase. De aceea, această zi de bucurie în Sărbătoarea Floriilor trebuie să fie pentru noi un moment de reflexie a modului cum ne raportăm la cinstirea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De cele mai multe ori o facem doar formal cu buzele noastre, ca și locuitorii Cetății Sfinte de acum două mii de ani, iar ușa inimii noastre stă închisă în fața iubirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care stă înaintea ei și bate așteptând ca noi să-i deschidem cu iubire. (Apocalipsă 3, 20: ‘Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina la el și el cu Mine’.) În condacul Duminicii Floriilor rostim cuvintele: ‘Pe scaun, în cer, și pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit și cântare de la tinerii cei ce strigau Ție: Binecuvântat ești, Cel ce vii să chemi pe Adam!’
Prin aceste cuvinte arătăm cine este Iisus Hristos pentru noi, adică om adevărat și Dumnezeu adevărat, Care întru smerenia intrării Sale în Ierusalim pe mânzul asinei nu încetează să fie cu Tatăl și cu Duhul pe scaunul Dumnezeirii lăudat neîncetat de cetele îngerești cu cuvintele ‘Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Sa’ (Isaia 6, 3). În același timp mărturisim că ne pregătim pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru că Hristos Domnul vine acum să-l cheme pe Adam la Înviere și odată cu el pe întreg neamul omenesc prin patima Sa răscumpărătoare de sub povara păcatului și prin Învierea Sa biruitoare asupra morții izvorâte din neascultarea protopărinților Adam și Eva. La fel suntem chemați și noi acum la pocăință de Noul Adam, Hristos Dumnezeul nostru, în săptămâna care ni se deschide înainte ca o pregustare pascală în Sfintele și Marile ei zile în care, după cum ne spune Sinaxarul din Sfânta și Marea Sâmbătă, ‘s-au săvârșit minunile mari și mai presus de fire’, pentru mântuirea noastră. De aceea, astăzi trebuie să spunem nu doar cu buzele, ci și cu inima, cu toate simțămintele noastre ‘Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului’ (Ioan 12, 23). (Editorial realizat de Pr. Cons. Dr. Ciprian Apetrei și publicat în ziarul „Lumina de Duminică” din data de 17 aprilie 2011)
