Slujirea pilduitoare a starețului octogenar, Arhimandrit Victorin Oanele

La câteva ceasuri de voroavă, în liniștea bătrânei poieni a lui Atanasie, în arhicunoscuta Sihăstrie de astăzi, Arhimandritul Victorin Oanele deapănă amintiri din vremuri de demult, pe care le-a trăit în îndelungata sa viață monahală. Unul dintre cei mai statornici și harnici călugări români împlinește 80 de ani de viață și aproape 60 de când Dumnezeu i-a îndreptat pașii spre Sihăstria, schitul ascuns în Munții Neamțului, care atunci abia își dobândise statutul de mănăstire.

Fratele Vasile Oanele, născut în țara Vrâncioaiei la 1 februarie 1931, a crescut într-unul din cele mai frumoase plaiuri românești. Cu ani în urmă am poposit în satul lui natal împreună cu arhimandriții Clement Haralam și Vitalie Danciu, cunoscând-o pe mătușa Safta, mama starețului, care se apropia de vârsta centenară. Din locul acela cu frumuseți paradiziace, fratele Vasile a plecat în Munții Neamțului, urmând peste veacuri itinerarul Cuvioasei Teodora de la Sihla. După scurte popasuri la schiturile Tarnița și Tarcău, fratele Vasile Oanele a bătut la poarta Sihăstriei în ziua de 3 mai 1952. Printre monahii începutului de care-și amintește se numără Nechifor Dorobanțu și Daniil Sandu Tudor, cel din urmă fiindu-i naș de călugărie la 18 octombrie 1953, iar stareț al Sihăstriei era protosinghelul Ioil Gheorghiu, un om bun, rugător și milostiv.

În timpul vizitei în Mitropolia Moldovei a Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost hirotonit de acesta ierodiacon la Mănăstirea Neamț, în ziua de 18 octombrie 1954. A trecut prin multe ascultări monahale, cum ar fi: arhondar, magazioner, bucătar, ghid, secretar, profesor la Școala monahală, remarcându-se însă vreme îndelungată ca un atent și competent econom al mănăstirii. Priceput, harnic, aspru și neînduplecat, era prezent de dimineață până seara, chiar și noaptea dacă era nevoie, trudind cu ceilalți viețuitori pentru treburile Martei, adică cele administrative, hulite adeseori în anumite medii, dar atât de trebuincioase mersului firesc al vieții. A cunoscut perioada grea a decretului comunist 410/1959, când Sihăstria a rămas aproape pustie. După decret, acolo s-a înființat un azil care a adăpostit aproape 130 de călugări bătrâni, îngrijiți cu atenție și spirit altruist de o mână de părinți, obligați de regimul comunist să renunțe o vreme chiar la uniformele monahale, dar mai departe păstrători întru toate ai duhului filocalic.

La 13 noiembrie 1972, părintele Victorin Oanele (hirotonit ieromonah la 29 august 1971 la hramul Mănăstirii Secu de către Episcopul-vicar de la Iași, Irineu Crăciunaș Suceveanul) a fost numit de către Mitropolitul Justin Moisescu al Moldovei și Sucevei stareț al Mănăstirii Sihăstria, succedându-l pe protosinghelul Longhin Pop.

Cea mai îndelungată stăreție din istoria Sihăstriei

În timpul celei mai îndelungate și prospere stăreții din istoria de aproape patru veacuri a Sihăstriei, mai îndelungată cu câțiva ani decât a protosinghelului Ioanichie Moroi, care deținea recordul longevității, Arhimandritul Victorin Oanele are privilegiul de a fi avut în obștea sa monahi cuvioși și chiar sfinți, de talia ieroschimonahului Paisie Olaru, a arhimandriților Cleopa Ilie, Partenie Bușcu, Damaschin Barbacaru, Ioanichie Bălan, a protosinghelilor Casian (Onufrie) Frunză, Ioil Gheorghiu, Veniamin Barbacaru, Clement Hotnog, Varsanufie Lipan, Calinic Lupu, dar și alții mai tineri sau mai vârstnici, modele de autentică trăire monahală.

Împletind ca într-o aleasă cunună îndatoririle și purtând cu bucurie crucea unor grele ascultări, acești părinți au făcut din Sihăstria, în timpul stăreției Arhimandritului Victorin Oanele, una dintre cele mai cunoscute mănăstiri românești și mult apreciată în mediile ortodoxe și creștine din întreaga lume.

O biserică măreață, asemenea unei catedrale, una de lemn în cimitirul mănăstirii, alte șase biserici și paraclise noi, cu picturi și mobilier, la schiturile afiliate mănăstirii, chilii, case oficiale, gospodării anexe, acareturi, grădini, stâni, drumuri, garduri trainice întinse pe mulți kilometri și alte multe împliniri poartă pecetea acestei îndelungate slujiri a părintelui Arhimandrit Victorin Oanele pentru Biserica lui Hristos și pentru slujirea monahală în special.

A învățat de la marii călugări ai mănăstirii arta smereniei, iubind discret, fără ostentație, rugăciunea. Când multiplele ascultări nu-i îngăduiau prezența fizică la slujbele liturgice, absența era suplinită de rugăciunea tainică a minții și de părerea de rău că nu se putea alătura fraților rugători din biserică.

Asculta cuviincios la consiliile mănăstirești sfaturile cunoscuților duhovnici – între ei, părinții Paisie și Cleopa pe care i-a iubit îndeosebi – și recunoștea înaintea lor, cu sinceritate de copil, carențele pe care le purta, ca orice muritor, în propria-i desagă.

Dumnezeu a rânduit ca în vremea stăreției sale să oficieze tunderea în monahism a peste 200 de viețuitori ai mănăstirii, doi dintre ei urcând înalta treaptă a arhieriei: cel de-al șaselea Patriarh al României, Preafericitul Părinte Daniel, și Episcopul-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române din Europa Occidentală și Meridională, Preasfințitul Marc Alric Nemțeanul.

Mănăstirea Sihăstria a fost vizitată în timpul stăreției Arhimandritului Victorin Oanele de numeroși întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori și de mari ierarhi ai lumii ortodoxe, unii dintre ei invitați special în timpul arhipăstoririi la Iași a Mitropolitului Daniel Ciobotea.

Astfel, Arhiepiscopul Constantinopolului, Noua Romă și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, Partenie al Alexandriei, Pavle al Serbiei, Hrisostom al Ciprului, Hristodulos, fericitul Arhiepiscop, Sava al Varșoviei, Ioan al Kareliei, Ieronim al Atenei (ca Mitropolit al Tivei și Livadiei), Teoctist și Daniel ai Bisericii Ortodoxe Române și mulți alții au înălțat rugăciuni fierbinți în acest loc binecuvântat de Dumnezeu, în care, la jumătatea veacului al XVII-lea, șapte sihaștri de la Mănăstirea Neamț au întemeiat Sihăstria lui Atanasie, cum se numea atunci.

La cei 80 de ani dăruiți de Dumnezeu, părintele Victorin păstrează o tinerețe a râvnei duhovnicești, având încă multe proiecte pentru mănăstirea inimii sale.

Dincolo de vorba aspră pe care o păstrează vrânceanul sihăstrit, se ascunde o puternică iubire pentru monahii din preajmă și mai ales pentru Mănăstirea Sihăstria. Fiecare cărămidă ori lespede de piatră și absolut toate lucrările înălțate într-o perioadă de aproape 60 de ani înseamnă de fapt totala dăruire și slujire a starețului Arhimandrit Victorin Oanele, octogenarul care și-a păstrat, în ciuda anilor care au trecut, o exemplară tinerețe.

‘Dincolo de vorba aspră pe care o păstrează vrânceanul sihăstrit, se ascunde o puternică iubire pentru monahii din preajmă și mai ales pentru Mănăstirea Sihăstria’ (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 27 ianuarie, sub semnătura arhim. Timotei Aioanei)

Comentarii Facebook


Știri recente