Sute de credincioși participă astăzi 15 august 2011, la hramul Mănăstirii Tismana, așezământ monahal ctitorit de Sfântul Nicodim în secolul al XIV-lea. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată cu acest prilej de Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Irineu, înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi.
„Aici la Sfânta Mănăstire Tismana cinstim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu încă de la ctitorirea ei de către Sfântul Nicodim. Astăzi parcă mai mult ca oricând credincioși de pretutindeni au venit și s-au închinat la sfintele moaște, s-au rugat aici la altarul Sfintei Mănăstiri Tismana și, împreună cu noi, am ridicat rugăciuni și mulțumiri către Atotputernicul Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinția Sa după cum ne informează Radio TRINITAS.
„Credem că Maica Domnului, Ocrotitoarea României, va fi ajutătoare poporului român să treacă prin perioadele grele de suferință și să ajungă la limanul mântuirii”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Irineu.
Mănăstirea Tismana a reprezentat, începând cu secolul al XIV-lea, un adevărat centru de spiritualitate creștin-ortodoxă, „cea mai veche si mai măreață dintre mănăstirile de peste Olt”, după cum o numea scriitorul Grigore Alexandrescu.
Ctitorul mănăstirii este Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1310-1406) – lui îi aparține alegerea locului și construirea ei, alegerea meșterilor și a materialelor, a arhitecturii și decorațiunilor, având sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod (1377-1383) și fiii acestuia Dan I (1384- 1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Biserica Mănăstirii Tismana a fost sfințită la 15 august 1378 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fapt atestat documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, octombrie 3, care se păstrează și astăzi. Lăcașul de cult este construit în stil bizantin, plan triconc, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos și pridvor și este susținută de contraforți și de pridvorul ce înconjoară pronaosul și o parte din naos.
De-a lungul timpurilor, datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra țării noastre, Mănăstirea Tismana a suferit mai multe distrugeri și transformări, multe refaceri și donații din partea voievozilor Basarabi și a unor boieri înstăriți, mănăstirea fiind ctitorie voievodalăși un puternic loc strategic. În 1520 voievodul Neagoie Basarab a acoperit biserica cu plumb; în 1541 domnitorul Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii mari; Matei Basarab a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), clopotnița și a dăruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut chiliile și casele egumenești, de asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii și obiecte de cult a făcut Constantin Brâncoveanu.
La început Biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în sec. XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se află și astăzi pe pereții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Țara Românească.
În anul 1732 se reface pictura din Naos și Sfântul Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu, în Pronaos fresca din 1564 nu a fost distrusă, ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766 pictor fiind Dimitrie Diaconu.
În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracția frescei din 1766 din Pronaos – caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereții muzeului Mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericești, cu deosebit talent și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale Sinaxarului s-a folosit un roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana.
O ultimă pictură a Bisericii s-a făcut în Pridvor care a fost reconstruit în 1983, după planul Sfântului Nicodim și pictat în 1994 de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel. Este pictură bizantină, cu desen corect și armonie discretă a tonurilor cromatice, cu prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictați toți sfinții daco-români descoperiți și canonizați în ultimii ani ai sec. XX, alături de toți sfinții români ce se prăznuiau.
