Slujire arhierească la Biserica Izvorul Tămăduirii din Oradea

În cea de a treia zi a Sfintelor Paști, marți, 26 aprilie 2011, Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Oradea a îmbrăcat haine de sărbătoare. În mijlocul preoților și credincioșilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a oficiat Sfânta Liturghia arhierească, informează părintele Silviu Dobai.

Vizita Preasfinției Sale a constituit un prilej de mare bucurie pentru credincioșii acestei parohii, dar și pentru bolnavii Spitalului nr. 1 din Oradea, fiind o anteprăznuire a hramului sfântului lăcaș, Izvorul Tămăduirii.

Biserica „Izvorul Tămăduirii” a fost întâia biserică ridicată în Oradea după construirea Catedralei cu Lună (1784-1790), dar și după reînființarea Episcopiei Oradiei, în 1920. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1934, de arhiereul-vicar Andrei Magieru Crișanul, iar în 1937, la 6 iunie, a fost târnosită de episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei. A funcționat, la început, ca biserică de spital, fiind primul sfânt lăcaș din această parte a țării construit cu această destinație. În perioada ocupației horthyste, 1940-1945, biserica a fost închisă din ordinul oficialităților maghiare, iar apoi redeschisă. În vremea regimului comunist ateu, biserica a fost din nou închisă, între 1960 și 1989.

În 1990, episcopul Vasile Coman al Oradiei a redeschis și resfințit biserica, ce se afla într-o avansată stare de deteriorare, fiind aproape o ruină. În anii de după 1990, biserica a fost reparată, consolidată, renovată și înfrumusețată în întregime, lucrările de înnoire fiind binecuvântate de Preasfințitul Părinte Sofronie, la 21 noiembrie 2010.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Sofronie a tâlcuit pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, care relatează întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu doi dintre ucenicii Săi, Luca și Cleopa, eveniment petrecut după Învierea Sa din morți.

„Cei doi mergeau într-un sat aflat în apropiere de Ierusalim, la Emaus. Aceștia, de fapt, nu făceau parte din rândul celor doisprezece Apostoli, ci erau din numărul cel larg al ucenicilor. Deși ei erau apropiați de Mântuitorul, erau oameni ca și noi, cu puteri limitate, și nu puteau înțeleage cu mintea lor tainele pe care Preasfânta Treime le-a lucrat și, în special, taina venirii în lume a Fiului Lui Dumnezeu, a înomenirii Sale, a morții și învierii Sale. Iată-i pe ce doi într-o călătorie inițiatică. De această dată, Cel care le vorbea, Cel care îi iniția, nu mai era Învățătorul de dinainte de Patimi, ci era Învățătorul de după Înviere, aceeași persoană însă cu firea omenească pe care Și-o asumase înnoită, schimbată și transformată radical prin trecerea de la moarte la viață. Evenimentele petrecute la Ierusalim s-au desfășurat cu o așa repeziciune încât i-au înspăimântat pe ucenici, care stăteau cu ușile încuiate de frica iudeilor. Ei nu au înțeles că Mântuitorul i-a pregătit din vreme pentru ceea ce urma să se întâmple, însă abia după învierea Sa încep să-și aducă aminte, iar atunci când este nevoie vine Însuși Mântuitorul Cel Înviat ca să îi învețe încă o dată. Așa s-a întâmplat și în drumul spre Emaus, când Cleopa și celălalt ucenic se întâlnesc cu El, cu Domnul cel Înviat și nu Îl recunosc. Așa cum mărturisesc ei înșiși, când au povestit celorlalți ucenici cum a fost pe cale spre Emaus, abia când El binecuvântează pâinea, când frânge pâinea și le-o dă lor, înțeleg ei că Cel care i-a însoțit este Hristos Cel Înviat, Îl recunosc, iar Domnul se face nevăzut de la fața lor. În fața lui Cleopa și a celuilalt ucenic, Luca, Mântuitorul Iisus Hristos ne demonstrează tuturor că El este prezent, real, în Sfânta Euharistie. El ca Persoană, prin lucrarea Duhui Sfânt, prin energiile dumnezeiești necreate, este prezent necontenit în Sfânta Biserică prin Sfântul Său Trup și Scumpul Său Sânge, ce se păstrează neîncetat în fiecare biserică creștină ortodoxă în Sfântul Chivot de pe Sfânta Masă. Atunci când Mântuitorul face această demonstrație, El o face nu numai pentru Luca și Cleopa, ci pentru noi toți, arătându-ne că acolo, la frângerea pâinii, adică la Sfânta Liturghie, este prezent. Cel care se împărtășește cu Trupul și Sângele Lui Hristos la Sfânta Liturghie devine purtător de Hristos, iar lumina lui Hristos îi luminează chipul, îi aduce nădejde, frumusețe duhovnicească, încât nici un rău din lumea aceasta nu îl poate atinge. Făcând acestea noi mărturisim moartea Lui, vestim învierea Lui, până la sfârșitul veacului, împlinind porunca Sa: „Aceasta să faceți pentru pomenirea Mea.”

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Titus Scurt a rostit un cuvânt de bun venit ierarhului, în care a mulțumit pentru grija arhipăstorească pe care Preasfinția sa o poartă, atât pentru sufletele celor care se află în spital, cât și pentru bunii credincioși ai parohiei, iar părintele Dorel Octavian Rus, protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului și paroh al bisericii, a oferit Chiriarhului, din partea clerului și enoriașilor parohiei, o icoană cu Izvorul Tămăduirii, hramul sfântului lăcaș.

În cuvântul de la final, Preasfințitul Sofronie a felicitat pe cei doi preoți ai bisericii pentru misiunea pastorală și administrativ-bisericească exemplară pe care o desfășoară în cadrul acestei parohii și a unității spitalicești, și pe credincioșii acestei comunități pentru dragostea ce o arată față de Sfânta Biserică strămoșească.

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…