Slujba Vecerniei Învierii Domnului a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Catedrala Patriarhală

În prima zi de Paști, la Catedrala Patriarhală din București, a fost săvârșită Vecernia Învierii Domnului de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox al Australiei și Noii Zeelande, Preasfințitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal și Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar Patriarhal, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

În cadrul acestei sfinte slujbe a fost citită Evanghelia de la Ioan capitolul XX, versetele 19-25.

Evanghelia din cadrul Vecerniei Învierii se citește de către toți slujitorii, în mai multe limbi, dacă este posibil în 12 limbi după numărul Sfinților Apostoli, după cum este precizată rânduiala în cartea ‘Slujba Învierii’ apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române. Protosul citește primul versetul în românește iar apoi ceilalți repetă pe rând versetul în limba respectivă. La sfârșitul fiecărui verset se bate câte o dată în toacă și în clopote, iar după sfârșitul întregii Evanghelii se bate îndelung în toacă și în clopote în trei stări.

La Catedrala Patriarhală Evanghelia a fost citită în 12 limbi. Preafericirea Sa a ținut un cuvânt de învățătură în care a arătat semnificația acestei Sfinte Evanghelii care s-a citit:

„Hristos a Înviat!

Preasfințiile voastre, preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase. Ne aflăm în Slujba Vecerniei Sfintelor Paști numită în popor și „A doua Înviere”. Această slujbă cuprinde citirea Evangheliei de la Sfântul Evanghelist Ioan care se referă la întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cel Înviat din morți cu ucenicii Săi. Această Evanghelie a fost citită în 12 limbi. Rânduiala de a citi Evanghelia care vorbește despre întâlnirea Mântuitorului Hristos cel înviat din morți cu ucenicii săi are o semnificație deosebită și anume, Mântuitorul Iisus Hristos nu a înviat din morți doar pentru poporul evreu, ci pentru toate popoarele. El a venit să Mântuiască întreaga umanitate, toate popoarele și să dăruiască șansa iertării de păcate tuturor celor care, prin pocăință, doresc mântuirea. Evanghelia după Luca ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a spus că se va propovădui pocăința la toate neamurile începând de la Ierusalim. Dar, în Evanghelia după Ioan nu se vorbește însă despre pocăință în mod direct, ci se vorbește despre iertarea păcatelor, însă iertarea păcatelor se dăruiește numai celor care se pocăiesc pentru păcate. Evanghelia ne arată mai întâi că Mântuitorul Iisus Hristos dăruiește după Înviere pacea Sa ucenicilor săi. Iisus a intrat prin ușile încuiate, a stat în mijlocul ucenicilor săi și a zis: „Pace vouă”. Femeilor mironosițe le-a spus când le-a întâlnit aproape de mormântul Său: „Bucurați-vă, nu vă temeți”. Deci, cele dintâi cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos înviat din morți au fost cele adresate femeilor purtătoare de aromate și ucenicilor săi. Femeilor le-a spus: „Bucurați-vă” iar ucenicilor săi „Pace vouă”. Deci, bucuria și pacea sunt cele două daruri mari ale vieții cerești pe care Mântuitorul Iisus Hristos o arată în umanitatea Sa înviată din morți. Această lucrare deosebită a Lui are semnificație pentru viața noastră. Numai în comuniune de credință și iubire cu Mântuitorul Iisus Hristos primim adevărata bucurie și adevărata pace. Apoi vedem în Evanghelia după Ioan că Mântuitorul oferă ucenicilor și dovada învierii Sale. După ce le spune pace vouă El le arată coasta Sa și mâinile Sale, iar ucenicii s-au bucurat că au văzut pe Domnul. Deși este vorba de un singur verset aici avem de a face, cu o mare taină. Hristos a înviat din morți dar urmele, stigmatele crucii au rămas pentru totdeauna în trupul Său înviat din morți”.

De asemenea Patriarhul României a subliniat faptul că Învierea nu se poate despărți de Răstignire: „Vedem că taina crucii nu se desparte de Înviere pentru că Învierea era ascunsă în cruce iar crucea își arată slava sa în Înviere. Mântuitorul a arătat că El este același, Cel Răstignit și Înviat. Când femeile mironosițe au mers la mormânt îngerul le-a întrebat: „căutați pe Iisus cel Răstignit? Nu mai este aici a înviat”, deci pe Răstignitul îl căutau și s-au întâlnit cu Cel Înviat. Cel Răstignit și Cel Înviat este una și aceiași persoană. Cu alte cuvinte, taina crucii rămâne ascunsă în Înviere, interiorizată în Înviere, după cum Învierea era tainic ascunsă în iubirea lui jertfelnică, smerită și atotputernică. De aceea Biserica nu separă niciodată crucea de Înviere și Învierea de cruce. Crucea fără Înviere duce la deznădejde, Învierea fără cruce duce la orgoliu, la aroganță. Deci, puterea învierii lui Hristos rămâne smerită pentru veșnicie. Noi, în noaptea de Paști când proclamăm Învierea Domnului ridicăm crucea, la care am adăugat lumânarea învierii, nu ascundem crucea, căci prin cruce a venit bucurie la toată lumea – așa cântăm. De ce? Pentru că taina Învierii era ascunsă în cruce ca iubire jertfelnică ascultătoare până la moarte a lui Iisus ca om față de Dumnezeu Tatăl. În iconografia ortodoxă, când Hristos coboară la iad, în spatele Lui sub formă de lumină este pictată crucea – când icoana este corectă. De aceea, cei ce pictează icoane trebuie să cunoască teologia Bisericii. Sfântul Vasile cel Mare, într-o rugăciune din Liturghia sa, spune: „prin cruce a coborât la iad, prin puterea iubirii sale smerite ascultătoare și jertfelnice a coborât la iad pentru a arăta că cei ce au ajuns acolo, ca neascultare față de Dumnezeu, găsesc pe noul Adam, pe Hristos cel smerit și ascultător de Dumnezeu până la moarte și încă moarte pe cruce. Deci, această precizare că le-a arătat mâinile Lui ucenicilor și coasta Sa străpunsă, desigur vindecate, dar totuși rămase răni. Un gânditor francez din secolul al 20-lea a spus „suferința trece dar faptul de a fi suferit nu se șterge niciodată. Suferința unui om trece după un timp dar faptul de a fi suferit rămâne ca un patrimoniu spiritual al personalității sale. Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos a înviat din morți, dar semnele crucii rămân în trupul Său pentru ca El să ne arate în veșnicie iubirea cea mare față de Dumnezeu și față de noi. Deci, noi nu putem apropia de Hristos Cel înviat uitând jertfa Lui pentru noi. Cu alte cuvinte nu există bucurie în ortodoxie decât cea care izvorăște din post și rugăciune, din nevoințe, din răstignirea egoismului nostru. Este o mare iluzie să creadă cineva că viața creștină se umple de bucurie fără nevoință. Prin cruce a venit bucurie la toată lumea, pentru că timp de 40 de zile și apoi o săptămână Sfântă și Mare noi am postit și ne-am rugat, iar acum simțim acest adevăr că prin cruce vine bucurie la toată lumea după ce ne-am plâns păcatele și ne-am spovedit, ne-am primit iertarea simțim cu adevărat bucuria învierii. Evanghelia ne arată în următoarele versete că Mântuitorul Iisus Hristos salută din nou pe ucenici cu aceste cuvinte „Pace vouă”. Acolo, salutarea și darul păcii a fost o pregătire a lor. Acum repetarea cuvintelor pace vouă înseamnă o confirmare și deschiderea pentru noul dar”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat de asemenea că Hristos, pe lângă darul păcii și al bucuriei, a dat ucenicilor și puterea de a ierta păcatele: „Pe lângă darul păcii Hristos mai oferă un dar mare și sfânt și anume puterea de a ierta păcatele. Dar această putere nu este una juridică, ci una duhovnicească pentru că suflând asupra lor a zis luați Duh Sfânt. Li se dă un fel de hirotonie, un fel de înduhovnicire specială, un dar al lui Dumnezeu, căci singur Dumnezeu care poate ierta păcatele este împărtășit acum oamenilor prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt pe care Mântuitorul Iisus Hristos îl împărtășește ucenicilor săi. Această pogorâre a Duhului Sfânt asupra ucenicilor atunci când primesc darul de a ierta păcatele oamenilor ne arată că nu oricine poate ierta păcatele, ci numai cel care a primit Duhul Sfânt. De ce trebuia să împărtășească Duhul Sfânt ucenicilor Săi? De ce Hristos a dăruit Duhul Sfânt ucenicilor Săi? Pentru că ceea ce se iartă pe pământ se iartă și în ceruri. Nu e vorba de o formulă juridică de tribunal, ci e vorba de o legătură divino-umană. Preotul pronunță iertarea păcatelor, dar iertarea o face Duhul Sfânt trimis de Mântuitorul Iisus Hristos ca pe oameni să-i aducă curați în fața lui Dumnezeu Tatăl. Duhul Sfânt deschide creatura spre Dumnezeu spune Sfântul Atanasie cel Mare. Aici Duhul Sfânt lucrează prin Apostolii care primesc darul iertării păcatelor și Duhul Sfânt face legătura între cuvintele Apostolilor de pe pământ și Sfânta Treime din Ceruri. De aceea în general tainele săvârșite prin lucrarea Duhului Sfânt se fac în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că toate le face Sfânta Treime în Biserică, dar Dumnezeu împrumută de la preot sau de la episcop vocea și mâna ca să vizualizeze lucrarea Sa nevăzută, dar reală. Deci, puterea aceasta sau darul acesta de a ierta păcatele este, după bucurie și pace, cel mai mare dar pe care Hristos Domnul îl dăruiește Bisericii Sale. Bucuria și pacea a dăruit-o și o dăruiește tuturor. Darul iertării păcatelor este dat ucenicilor săi și ei îl transmit apoi episcopilor și episcopii preoților. De aceea în Biserica primară numai episcopul era duhovnic, dar înmulțindu-se comunitățile prin delegați au primit darul de a ierta păcatele și preoții care conduc duhovnicește comunități încredințate lor. Vedem însă că Toma, care nu era prezent acolo, când a aflat că Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat celorlalți ucenici, el dornic să aibă ceva palpabil ca dovadă că Hristos a înviat a spus: „dacă nu voi pune degetul meu în rănile cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta Lui nu voi crede”. Vedem însă că Mântuitorul Iisus Hristos vine special, se arată la Duminica Tomii pentru ca Toma să se încredințeze de adevărul Învierii. Deci, reținem în concluzie, iubiți credincioși, că Mântuitorul cel Înviat din morți ne dăruiește bucuria Sa, ne dăruiește pacea Sa și ne arată că iubire Sa jertfelnică a sfintei cruci s-a arătat preaslăvită și preaminunată în Slăvita Sa Înviere ca să ne încurajeze pe noi ca ori de câte ori purtăm crucea necazurilor și suferințelor să ne gândim la Hristos Cel răstignit și înviat. Iar El cu puterea iubirii Sale jertfelnice ne ridică ne iartă, ne mântuiește și ne dăruiește bucuria Învierii Sale spre Slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire”.

Slujba Vecerniei oficiată în prima zi de Paști are un caracter special atât prin Evanghelia citită în mai multe limbi, cât și prin rânduiala solemnă potrivită Marelui Praznic al Învierii Domnului.

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Ortodoxia Românească în Ungaria

Cu ocazia Zilei Ungariei (23 Octombrie), prezentăm principalele date despre românii ortodocși din această țară. Românii din Ungaria se împart în două principale categorii: comunitatea istorică românească a românilor care, după trasarea graniţelor actuale, au…