La Catedrala Reintregirii din Alba Iulia a fost oficiata astazi, de Ziua Nationala a Romaniei, o slujba de Te-Deum de catre IPS Andrei, arhiepiscopul Alba Iuliei, inconjurat de un sobor de ierarhi, preoti si diaconi. La slujba religioasa au participat presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, ministrul Internelor si Reformei Administrative, Cristian David, ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, iar presedintia Romaniei a fost reprezentata de catre consilierul de stat general maior Ion Oprisan. De asemenea, au fost prezenti peste 1.000 de credinciosi. Cu acest prilej, IPS Arhiepiscop Andrei a rostit urmatorul cuvant intitulat ‘Iubirea de neam’:
‘Ne-am adunat inca o data la Alba Iulia cu prilejul Zilei Nationale, pentru a ne manifesta iubirea fata de neamul nostru si fata de valorile lui.
Intrebarea pe care ne-o punem este daca nu suntem putin demodati, depasiti de evenimente, intrucat deja facem parte din Uniunea Europeana si ne-am integrat in marea familie a neamurilor ce alcatuiesc aceasta structura suprastatala.
Eu voi spune ca nu. Si ca argument Il voi lua pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care desi a desfiintat barierele dintre neamuri, facandu-i pe toti oamenii frati intreolalta, totusi, ca Om isi iubea neamul Sau. Sfantul Pavel, fidel urmas al invataturii Sale, va spune ca: „Nu mai este iudeu, nici elen; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti sunteti in Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).
Am zis ca Domnul Hristos, ca Om, iubea neamul evreilor. Pe vremea aceea, Israelul facea parte dintr-o alta uniune internationala: Imperiul Roman. Un functionar al Imperiului, sutas de meserie, isi desfasura activitatea in Capernaum. Fiind un om cu suflet mare si imbolnavindu-i-se sluga, a apelat la Mantuitorul Hristos, prin intermediul evreilor bastinasi, ca sa o tamaduiasca. Ce argument i-au adus acestia? Iata: „Vrednic este sa-i faci lui aceasta, ca iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga” (Luca 7, 4 – 5).
Ei stiau ca Mantuitorul era sensibil la iubirea fata de neamul evreilor pe care o avea sutasul, Iisus Hristos Insusi iubindu-si neamul. Pe langa faptul ca isi iubea neamul, era receptiv si fata de respectul pe care sutasul il avea fata de credinta iudeilor: respectandu-le credinta, le-a zidit sinagoga.
Asa ca avem temeiuri sa ne iubim neamul nostru romanesc si sa-i respectam credinta. Tuturor neamurilor de sub soare Dumnezeu le-a impartasit darurile Sale si nici cu romanii n-a fost zgarcit. Spune Sfantul Mitropolit Dosoftei: „Dumnezeu, Sfintia Sa, nici un neam de rodul omenesc pe pamant nu lasa nepartnic de darul Sfintiei Sale. Ce peste tot au tins mila Sa si a deschis tuturor usa de spasenie”.
Putem sesiza apoi un aspect al atitudinii sutasului, care era functionar „de la centru”, fata de credinta iudeilor: o vedea ca salvatoare.
Sunt astazi suficienti cetateni ai Uniunii Europene care vad in spiritualitatea profunda a romanilor o cale de salvare sufleteasca. Pentru ca oricat am alerga dupa bunastarea materiala (pe care nu o excludem, ca membri ai Uniunii Europene), totusi nu trebuie sa uitam cuvantul lui Hristos: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Si sa nu uitam ca, de fapt, intreaga Europa isi datoreaza cultura si civilizatia pe care o are lui Hristos si Bisericii Crestine.
Este adevarat ca nici noi, pe care Dumnezeu ne-a asezat in acest spatiu supranumit „Gradina Maicii Domnului”, nu intotdeauna ne onoram spiritualitatea noastra. Aceasta ar trebui sa se rasfranga in felul de a fi al tuturor romanilor, de la „vladica pana la opinca”. Or, ceea ce vedem atat in viata particulara a oamenilor de rand, cat si la nivelul elitelor, de multe ori arata altfel. Si ceea ce se intampla cu evreii, a caror credinta o admira sutasul, se petrece si cu noi. Pe buna dreptate zice Sfantul Pavel: ‘Deci tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? Tu, cel care propovaduiesti „Sa nu furi!”, tu furi? Tu, cel care zici: „Sa nu savarsesti adulter”, savarsesti adulter?… Caci numele lui Dumnezeu din pricina voastra este hulit intre neamuri, precum este scris” (Romani 2, 21 – 24).
Totusi, cu toate scaderile noastre, credinta si spiritualitatea pe care le-am mostenit si care i-au salvat pe inaintasii nostri ca sa nu fie inghititi de valurile vremelniciei, ne vor salva si pe noi. Si nu numai pe noi, ci si pe altii. Un popor, ca si orice om in parte – spune Simion Mehedinti – atat pretuieste, cat a inteles din Evanghelie si cat poate sa urmeze invataturii lui Iisus.
Vrand sa caracterizeze crestinismul romanesc, tot el spunea ca acesta n-a provocat razboaie confesionale, ca a cultivat primatul sufletului, ca-si are arhaismul sau, ca a promovat armonia intre Biserica si Stat, ca n-a dat nastere la erezii, ca Mantuitorul Hristos este prezent in folclorul national, ca poporul nu cunoaste pornirea spre razbunare, ca accepta suferinta ca mijloc de purificare morala, ca are incredere in biruinta binelui asupra raului, ca da prioritate frumusetii morale asupra justitiei formale.
In acest spirit, cu prilejul Zilei Nationale ii imbratisam pe toti crestinii si necrestinii din Romania si din Europa intreaga, si tuturor oamenilor de pe glob le dorim sa ajunga sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa se mantuiasca.
Binecuvantare, sanatate, belsug si bucurie, dimpreuna cu urarea de „Sarbatori Fericite!”.
