Slujbă de pomenire pentru Patriarhul Miron Cristea

Vineri, 6 martie 2009, ora 12:00, în Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia o slujbă de pomenire pentru fericitul întru adormire Părinte Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, la împlinirea a șaptezeci de ani de la trecerea sa la cele veșnice (6 martie 1939).

Patriarhul Miron Cristea

-repere biografice-

Patriarhul Miron Cristea s-a născut la 18 iulie 1868 într-o familie de țărani români din localitatea Toplița (Harghita) și a primit la botez numele Ilie.

A studiat la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), apoi la Liceul grăniceresc din Năsăud (1883-1887). În anul școlar 1886-1887, elevul Ilie Cristea a fost ales președinte al societății culturale Virtus Romana Rediviva, prezidată cu trei ani înainte de poetul George Coșbuc. După absolvirea Academiei Teologice din Sibiu, în anul 1890, a fost numit învățător la Orăștie și a început să colaboreze la Telegraful Român. Anul următor a fost trimis cu o bursă de studii la Universitatea din Budapesta, unde a obținut titlul de doctor în litere cu teza despre Viața și opera lui Mihai Eminescu (1895, tipărită în limba maghiară).

Ca student a colaborat la ziarele Tribuna, Dreptatea și Gazeta Transilvaniei și a fost ales secretar al Societății studențești Petru Maior.

Întorcându-se la Sibiu, cu faimă de cărturar și gazetar, a fost numit secretar eparhial la Centrul mitropolitan (1898-1900), iar în anul 1902 a fost ales consilier mitropolitan, slujire în care s-a distins ca un bun chivernisitor și organizator.

După hirotonirea în treapta de diacon (30 ianuarie 1900), a fost tuns în monahism la mănăstirea Hodoș – Bodrog de lângă Arad (23 iunie 1902), primind numele Miron. În vara anului 1903 a fost hirotonit ieromonah.

În această perioadă s-a remarcat prin activitatea susținută în sprijinul emancipării culturale a românilor din Transilvania, fiind unul dintre fondatorii Băncii Culturale Lumina, care-și propunea să acorde din dobânzi burse de studii tinerilor români. S-a numărat printre animatorii Asociației pentru cultura și literatura poporului român din Transilvania (ASTRA) și a militat pentru înființarea Muzeului etnografic și de artă din Sibiu, precum și a Societății pentru crearea unui fond de teatru român. A înființat Reuniunea română de muzică, tot la Sibiu, pe care a condus-o în calitate de președinte.

În același timp, tânărul ieromonah Miron Cristea a adunat și publicat proverbe și zicale românești, s-a ocupat intens de școlile confesionale, aflate sub îndrumarea Bisericii, a inițiat și prezidat conferințele învățătorești.

Râvna, priceperea și devotamentul cu care a slujit Biserica și Neamul, încă din tinerețe, l-au impus atenției generale, fapt care a determinat alegerea sa ca episcop al Caransebeșului (1902). A fost hirotonit arhiereu la 3 mai 1910 și instalat în scaunul de episcop al Caransebeșului cinci zile mai târziu.

Ca episcop al Caransebeșului s-a remarcat printre cei mai importanți luptători pentru apărarea legii strămoșești și a drepturilor naționale ale românilor din Transilvania, înainte de primul război mondial, aducând o contribuție importantă la pregătirea unirii tuturor românilor într-un singur stat național.

La 1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, binecuvântând Actul Unirii și rostind rugăciunea de mulțumire și de laudă adusă lui Dumnezeu pentru împlinirea actului sfânt de unitate națională a tuturor românilor.

La 31 decembrie 1919, a fost ales de către Marele Colegiu Electoral în scaunul vacant de Mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române.

La 4 februarie 1925, Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, Mitropolitul primat Miron Cristea fiind întronizat în ziua de 1 noiembrie ca cel dintâi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Dintre împlinirile ca Întâistătător menționăm preluarea în Statutul pentru organizare și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (1925) a principiilor șaguniene, care conferau laicilor un rol important în administrarea treburilor bisericești, înființarea Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, a unor eparhii noi sau reînființarea unor vechi centre episcopale (Tomis, Oradea, Cluj), revigorarea revistei Biserica Ortodoxe Române etc. În același timp, Patriarhul Miron Cristea a acordat o atenție specială predicii, publicând fragmente din Sfânta Scriptură cu explicații pentru credincioși, precum și o serie de broșuri cu caracter religios și moral. De asemenea, pentru o pregătire temeinică a slujitorilor sfintelor altare, a reînființat vechile seminarii și a pus bazele altora noi, susținând, în același timp, intensificarea învățământului religios în școlile secundare. La toate acestea se mai adaugă grija pentru chivernisirea averilor mănăstirești, crearea Fondului Milelor, ajutorarea tinerilor teologi la studii în străinătate, înființarea Așezămintelor românești de la lerusalim și la lordan, a Episcopiei Ortodoxe Române în America și Canada (1934) și încă multe altele.

În planul relațiilor interbisericești, Patriarhul Miron Cristea a acordat o atenție specială intensificării relațiilor cu celelalte Biserici Ortodoxe surori. În acest sens, menționăm participarea unor delegații ale Bisericii Ortodoxe Române la Conferințele Interortodoxe de la Constantinopol (1923) și de la Muntele Athos (1930).

Patriarhul Miron Cristea a inițiat proiectul Catedralei Mântuirii Neamului. La Reședința patriarhală, în ziua de 19 februarie 1929, a prezidat ședința unei comisii de experți care a analizat o serie de amplasamente ale noii Catedrale. Despre Dealul Mihai Vodă (Dealul Arsenalului), pe care urmează să înceapă lucrările la viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului, cei adunați dimpreună cu Patriarhul au apreciat că locul este înalt și bun pentru catedrală pentru că se află în inima orașului.

Fiind un important lider național român și militant pentru unitate națională, Patriarhul Miron Cristea a fost numit senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și, în cei din urmă ani ai vieții, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru, între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939. A trecut la cele veșnice la Cannes (Franța), unde se afla pentru un tratament medical, fiind înmormântat în Catedrala patriarhală din București.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE

Comentarii Facebook


Știri recente

Postul Naşterii Domnului: Resurse

Vă oferim mai multe resurse digitale pentru a parcurge perioada de postire cu folos duhovnicesc.  Postul Crăciunului, care a început în data de 15 noiembrie, amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul…