Slujbă de pomenire pentru Patriarhul Miron Cristea la Catedrala Patriarhală

La Catedrala Patriarhală din București pe 6 martie 2012 slujitorii catedralei au oficiat o slujbă de parastas pentru vrednicul de pomenire Patriarhul Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Române, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc 73 de ani.

Patriarhul Miron Cristea (din botez Ilie) s-a născut în data de 18 iulie 1868, în Toplița, jud. Harghita. A făcut studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), apoi la Liceul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (1897-1890) și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891 -1895), unde obține doctoratul cu o teză despre Viața și opera lui Eminescu (tipărită în limba maghiară, 1895).

A fost învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie (1890 – 1891), secretar (1895-1902), apoi consilier (asesor, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului. A fost hirotonit diacon necăsătorit (30 ian. 1900), arhidiacon (8 Sept. 1901), apoi s-a călugărit la Mănăstirea Hodoș Bodrog (1902), sub numele Miron.

A fost mai apoi redactor la ‘Telegraful Român’ (1898-1900), președinte al ‘despărțământului’ Sibiu al Astrei (1905), președinte al Reuniunii Române de Muzică din Sibiu și al altor instituții culturale românești: în calitate de consilier a avut o contribuție directă la ridicarea actualei catedrale mitropolitane și la înființarea Băncii culturale ‘Lumina’ din Sibiu, încă din timpul studenției s-a numărat printre militanții de frunte pentru realizarea idealurilor de unitate națională ale poporului român.

La 21 noiembrie /3 dec. 1909 a fost ales episcop al Caransebeșului (înscăunat 25 aprilie / 8 mai 1910); în această calitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat în fața încercărilor guvernului din Budapesta de a le desființa.

A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și a fost membru al delegației românilor transilvăneni, care a prezentat actul unirii la București. A fost membru de onoare al Academiei Romane (1919).

La 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare a fost învestit și înscăunat. La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Sub conducerea lui s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar, s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925; în timpul păstoririi lui, a reapărut revista ‘Biserica Ortodoxă Română’ (1921); a inițiat apariția revistei ‘Apostolul’, organ de publicitate al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1924); s-a îngrijit de traducerea și tipărirea Bibliei sinodale din 1936 , precum și a unor ediții din Noul Testament, a sprijinit tipărirea de cărți teologice în cadrul Editurii Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; a înființat Seminarul teologic ‘Miron Patriarhul’ din Câmpulung (1922) pentru orfanii de război și Academia de Muzică religioasă din București (1927), a sprijinit o serie de tineri teologi la Studii peste hotare și s-a ridicat actualul palat patriarhal.

A contribuit la întărirea legăturilor cu alte Biserici creștine, prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), Anglia (1936), Polonia (1938) sau prin delegațiile străine pe care le-a primit; a sprijinit participarea teologilor ortodocși români la congrese și întâlniri peste hotare sau convocarea unor astfel de întâlniri în țară (Conferința regională a Alianței mondiale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică, la București în 1933, fiind ales președinte de onoare; Conferința romano-anglicană de la București din 1935 ș.a.). A publicat culegeri de folclor, o lucrare de iconografie, câteva volume de cuvântări.

Pe plan politic, a făcut parte din ‘Regență’ (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și a fost prim-ministru (10 februarie 1938 – 6 martie 1939). A trecut la cele veșnice pe 6 martie 1939 la Cannes-Franța.

Mormântul Patriarhului Miron Cristea se află în dreapta pronaosului din Catedrala Patriarhală, alături de cele ale patriarhilor Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu.

Comentarii Facebook


Știri recente