Slujbă de pomenire pentru Arhiereul Ilarion Băcăuanul

La Centrul eparhial Roman va fi oficiat astăzi, 9 februarie 2012, Parastasul pentru vrednicul de pomenire arhiereu Ilarion Mircea Băcăuanul, la 62 de ani de la trecerea la cele veșnice. Slujba de pomenire va fi săvârșită de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Există comori ale căror valori se cântăresc cu sufletul, cu încărcătura dată de timpul amintirilor, care, de multe ori, sunt trezite de însemnele lăsate de cei ce au trecut în veșnicie. O mică însemnare, o semnătură, o subliniere sau o adnotare îți îndreaptă gândul spre cel care cândva, aplecat asupra cărții pe care o ai în față, așternea în scris gândurile sale. Atunci, o tainică dorință te îndeamnă la pioșenie și recunoștință. Eu numesc aceste însemnări și mărturisiri înscrise pe vechi cărți de cult ‘comori ale neuitării’. În colecția personală de carte veche bisericească, am descoperit nenumărate mărturii de acest gen. În cele ce urmează, aș dori să prezint în puține cuvinte un pios ierarh al Bisericii noastre, fiu al satului Ruginoasa, din județul Neamț, de la moartea căruia se împlinesc astăzi 62 de ani. Am descoperit recent un fond de carte veche, reviste și publicații bisericești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX-lea, multe dintre acestea cu însemnări și dedicații, purtând chiar semnătura arhiereului Ilarion Mircea Băcăuanul. Cercetându-le, am rememorat o etapă din istoria Eparhiei Romanului (prima decadă a veacului trecut), marcată de neodihnele acestui blând păstor, pe care noi îl aducem, ‘în lumina făcliilor de pomenire, înaintea unora care nici nu au auzit de dânsul, sau a altora care l-au uitat demult’ (Nicolae Iorga). Memoria acestor documente, cu file îngălbenite, păstrează amintirea acelor vremuri tulburi.

Conștiință misionară în slujba Bisericii

Arhiereul Ilarion Mircea nu a slujit numai Biserica, ci deopotrivă și interesele naționale și mă refer la cele două mari conflagrații mondiale prin care a trecut țara. El a fost nu doar un martor, ci și un susținător al idealurilor românilor. Din scrierile sale observăm că Biserica Ortodoxă Română, pe care a slujit-o cu devotament până la moarte, nu trebuie să-și desfășoare activitatea în afara realităților sociale ale vremii. Fiii Bisericii sunt deopotrivă fii ai țării. Vrednicul de pomenire episcop Ilarion Mircea însuși menționa într-o scrisoare pastorală faptul că ‘cetățenii țării și fiii Bisericii noastre pot fi chiar și cetățeni ai raiului, adică fii ai Bisericii triumfătoare’. Fiind fiu de preot, el a crescut în umbra și în mireasma Bisericii, având o conștiință misionară asemeni Sfântului Apostol Pavel. Zelul său misionar se poate vedea din fiecare pagină scrisă și nescrisă din viața lui. Preocupările sale au fost cele ale Bisericii, pătrunse de limbajul faptelor, având conștiința că Liturghia trebuie să se prelungească prin faptele credinței. Dacă Ruginoasa este ‘Betleemul lui Ilarion Mircea’, viața sa întreagă a fost legată de Roman. Aici a făcut primii pași în slujba Bisericii și a desăvârșirii sale, ca elev la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ‘Sfântul Gheorghe’, egumen la Mănăstirea Precista Mare din Roman, profesor la același seminar, mai apoi arhiereu-vicar și locotenent de episcop al Romanului. A cunoscut de-a lungul vieții sale, la Centrul eparhial de la Roman, mai mulți episcopi și arhierei care s-au succedat în Scaunul Țării de Jos și care i-au servit ca modele în slujirea arhierească.

Manifestări comemorative dedicate episcopului Ilarion

Arhiereul Ilarion Mircea Băcăuanul a fost un părinte duhovnicesc ce și-a legat destinul de Eparhia Romanului, unde a slujit neîntrerupt vreme de aproape cincizeci de ani, rămânând în amintirea posterității ca un păstor blând, cumpătat, un model de arhiereu ce a îmbinat dreptatea cu bunătatea, întotdeauna însă cu părintească dragoste. Toate preocupările vieții Bisericii din acele vremuri tulburi se regăsesc constant în activitatea sa, pătrunse de limbajul faptelor, fără a neglija interesele naționale, fiind nu doar martor, ci și susținător al idealurilor românilor în timpul celor două conflagrații mondiale. Începând cu anul 2005, cu binecuvântarea și la inițiativa Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, la Roman s-au desfășurat diverse activități culturale și spirituale dedicate memoriei vrednicului ierarh Ilarion Mircea Băcăuanul. Semnificația acestor manifestări comemorative este plină de înțelesuri duhovnicești. Este, în primul rând, o împlinire a cuvântului Scripturii care zice: ‘Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmațile credința’ (Evrei 13, 7). Apoi este o cultivare a demnității noastre de fii și slujitori ai aceleiași Biserici pe care el a slujit-o cu demnitate, într-o perioadă grea din istoria neamului.

Arhiereul Ilarion Mircea Băcăuanul – repere biografice

Arhiereul Ilarion Mircea Băcăuanul s-a născut la 14 mai 1873 în familia preotului Vasile și a presbiterei Eufrosina Mircea din localitatea Ruginoasa, județul Neamț, primind la botez numele Ioan. A făcut studii elementare la Școala Primară din Piatra Neamț, apoi gimnaziul la Roman. Între anii 1888-1892 urmează cursul inferior al Seminarului Teologic Ortodox din Roman. Activează timp de un an ca învățător la școala din satul Marginea – Războieni, județul Neamț. Între anii 1893-1897 urmează cursul superior al Seminarului Teologic Ortodox ‘Veniamin Costachi’ din Iași, iar doi ani după absolvire activează ca învățător și apoi pedagog la Seminarul Ortodox din Roman. Între 1899-1904 urmează cursurile Facultății de Teologie din București, având ca prieten apropiat și coleg pe Victor Puiu (viitorul mitropolit Visarion Puiu). În timpul studiilor universitare, la 28 octombrie 1902 se călugărește la Roman, primind numele de călugărie Ilarion, fiind hirotonit ierodiacon, la numai trei zile, de episcopul Gherasim Safirin. În anul 1903 a fost numit mare eclesiarh al Catedralei episcopale din Roman, iar pe 30 ianuarie 1905 a fost hirotonit ieromonah pe seama catedralei, de episcopul Gherasim Safirin, care-i va acorda și distincția de protosinghel. Patru ani mai târziu primește rangul de arhimandrit, iar la 1 ianuarie 1910 a fost numit prin decret regal egumen la Mănăstirea Precista Mare din Roman. Pe data de 6 iunie 1922 a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului cu titlul ‘Băcăuanul’. În perioada 1 februarie-1 iunie 1923, după retragerea episcopului Teodosie Atanasiu, pe caz de boală, este numit locotenent de episcop. Pe 14 aprilie 1923 este hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană din Iași de mitropolitul Pimen al Moldovei, în prezența unui sobor de arhierei, preoți și diaconi. Publică mai multe zeci de articole și studii teologice în revista ‘Cronica Romanului’. A sfințit zeci de biserici, hirotonind nenumărați preoți și diaconi. Pe 4 ianuarie 1937 l-a hirotonit ierodiacon pe tânărul Teoctist Arăpașu (viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Pe 9 februarie 1950 s-a stins din viață, fiind înmormântat în incinta Centrului eparhial Roman, alături de episcopul Lucian Triteanu. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 9 februarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente